Vinariţa este o plantă întâlnită la tot pasul, fiind utilizată încă din Evul Mediu. Florile sunt albe, mărunte şi plăcut mirositoare, dispuse în buchete la vârful tulpinii. Planta şi-a câştigat o reputaţie foarte bună în rândul tratamentelor externe, fiind aplicată pe răni şi tăieturi. În prezent, vinariţa este apreciată şi în tratamentul intern, făcând adevărate minuni în vindecarea dischineziilor biliare şi a bolilor de ficat.

Previne inflamarea uterului

  Substanţele conţinute de vinariţă provoacă moartea celulelor canceroase de la nivelul sânilor, uterului, prostatei. Totodată, tulburările ginecologice, cum ar fi inflamarea uterului, sunt stopate cu ajutorul ceaiului de vinariţă. Planta este cunoscută din vechime ca tonic pentru ficat şi pentru inimă, fiind folosită în loc de tutun (în stare uscată) în pipe, în special pentru bolnavii cu afecţiuni ale căilor respiratorii. Are proprietăţi antiseptice, diuretice, calmante. Vinariţa ajută digestia, dar stimulează şi circulaţia sângelui. Planta conţine uleiuri eterice, substanţe amare, vitamina C, cumarină (ce dă plantei uscate un miros deosebit), ce o fac de nepreţuit pentru combaterea insomniei, în tratarea tahicardiei, crizelor de isterie şi tulburărilor menstruale.

Atenţie!

  Vinariţa nu este recomandată femeilor gravide sau celor care alăptează. Poate determina creşterea sângerării dacă interacţionează cu medicamente precum aspirina.

Metode de utilizare

  Macerat la rece: se pun două linguriţe cu vinariţă într-o cană cu 250 ml de apă rece. Se lasă până seara, se strecoară şi se bea înainte de culcare;
Ceai: o linguriţă cu vârf se pune într-o cană cu 250 ml cu apă clocotită, se lasă un minut, se strecoară şi se bea o cană zilnic, repartizată în două doze;
Plantă crudă: strivită şi aplicată pe frunte, vinariţa combate durerile de cap sau migrenele.