de Raluca Grințescu
Mulţi consideră piciorul-caprei (Aegopodium podagraria), cunoscut şi sub numele de iarba-caprei, o buruiană inutilă, dar, în zilele de demult, străbunicii noştri o foloseau în alimentaţie. Numele vine de la cele două cuvinte greceşti „aegos” („capră”) şi „podion” („picior”), iar cel de „podagraria” este un epitet ce face referire la faptul că planta se utiliza în tratamentul gutei.
Rădăcina, folosită pentru reumatism
Puterea vindecătoare a acestei plante este recunoscută şi de ştiinţă. Rădăcina era folosită încă din vremuri de demult în tratamentul artritei, ea fiind apreciată pentru proprietăţile antiinflamatoare. Are un conţinut semnificativ de caroten, fier, vitamina C şi potasiu, dar şi alte elemente active, ce fac să aibă efecte foarte bune în tratamentul unor boli precum guta, artrita şi reumatismul. Se foloseşte în special sub formă de infuzie. Aceasta se prepară astfel: se pune o lingură mare cu rădăcină uscată şi mărunţită la o cană cu apă clocotită şi se lasă la infuzat cinci minute, se filtrează şi se bea caldă.
Sursă de calciu uşor de asimilat
Piciorul-caprei este bogat în vitamina C, proteine, carbohidraţi, uleiuri esenţiale şi substanţe necesare pentru formarea şi consolidarea ţesutului osos. Calciul pe care îl conţine este bine asimilat de organism, fără medierea vitaminei D. Planta poate înlocui preparatele sintetice, care sunt recomandate de medici şi cosmeticieni pentru a îmbunătăţi starea pielii, a părului şi a unghiilor.
De folos adolescenților care se confruntă cu nevroze
Datorită conţinutului ridicat de fier, piciorul-caprei combate anemia. Mulţi experţi recomandă consumul acestei plante - adăugată în diverse preparate sau administrată sub formă de infuzii copiilor anemici, care nu se dezvoltă bine. Această plantă medicinală oferă un ajutor rapid şi eficient adolescenţilor care se confruntă cu nevroze specifice vârstei, dar şi vârstnicilor care au probleme cu tensiunea.
Preîntâmpină cancerul
Infuziile şi compresele cu această plantă sunt folosite în tratamentul gutei şi al reumatismului. Tocaţi mărunt frunzele proaspete şi aplicaţi-le pe zona dureroasă, pentru calmare. În plus, combate avitaminoza. Pentru a face acest lucru, se pun trei linguriţe cu plantă la 500 ml apă clocotită, se lasă timp de două ore şi se strecoară. Se bea câte o jumătate de cană, de patru ori pe zi, înainte de mese. Tratamentul durează zece zile, după care urmează o pauză de cinci zile şi se reia cura. Se face în special primăvara şi toamna. Acest preparat are şi efect diuretic, antiinflamator şi cicatrizant şi poate fi folosit şi pentru prevenirea cancerului.
Adio infecţii urinare!
Pentru a vindeca rinichii şi vezica urinară, adăugaţi două linguri cu plantă proaspătă, tocată, la 250 ml apă clocotită şi infuzați o oră într-un termos. Se strecoară şi se bea câte 50 ml de patru ori pe zi, înainte de mese.
Sucul curăță intestinele
Curăţirea stomacului şi a intestinelor poate fi efectuată nu numai cu ajutorul infuziei, ci şi cu suc. Alegeţi lăstari tineri, pe care îi treceţi prin maşina de tocat sau îi stoarceţi într-un storcător. Sucul rezultat este administrat în termen de zece zile, după cum urmează: prima zi - o lingură, de trei ori pe zi, cu 15-30 de minute înainte de masă; a doua zi - două linguri, a treia zi - un sfert de cană. Această doză ar trebui să fie respectată până la sfârşitul curei. Se face o pauză de cinci zile şi se reia. Poate fi îndulcit cu miere.
SFAT. Folosit extern, sucul alină durerile articulare, tratează veziculele, tăieturile, rănile şi diferitele erupţii cutanate asociate cu leziuni fungice şi boli de origine alergică.
Oamenii uscau planta, o mărunţeau şi o foloseau în diverse leacuri. Frunzele şi lăstarii tineri erau folosiţi în salate, se fierbeau, se adăugau în aperitive, în borșuri, în supe groase