de Raluca Grințescu

Bobornicul este o plantă medicinală apreciată în medicina populară. La ţară, frunzele verzi se puneau pe răni, iar planta întreagă, pe arsuri. Cu decoct se făceau legături şi se puneau pe locurile dureroase. Pisat şi amestecat cu oţet sau cu apă, decoctul îndepărtează migrenele.

Siropul, oxigen pentru plămâni

Bobornicul conţine uleiuri volatile, substanţe amare, săruri minerale şi vitamine, având acţiune antiinflamatoare, diuretică, antiscorbutică şi fiind bun în ameliorarea oricărei dureri. Ceaiul din tulpini florifere se ia contra neputinţei de urinare, a hidropiziei şi pentru curăţirea sângelui. Din părţile aeriene ale plantei, în amestec cu rădăcină de hrean, cu frunze de pătlagină şi cu miere, se prepară un sirop folosit pentru afecţiunile pulmonare. Este indicat în adenoame, în afecţiuni ale pielii, în constipaţie, dizenterie, dureri renale, hemoroizi, hidropizie, pecingine, pete pe faţă, pistrui.

Uleiul este calmant

Infuzia, preparată dintr-o lingură cu plantă la o cană cu apă clocotită, este indicată în afecţiuni interne, câte două-trei căni pe zi. Extern, cataplasmele cu frunze proaspete sau cu suc stors pe piele direct din plantă ajută în dureri de mijloc și de spate. O mână cu plantă se mărunțește și se pune în 250 ml ulei, preferabil de măsline. Se fierbe apoi pe baie de apă trei ore. Se strecoară și se unge cu acest amestec locul afectat. Tocătura de plantă, sub formă de comprese şi de cataplasme, este utilă în tratamentul pistruilor. Uleiul volatil de bobornic are efecte calmante şi expectorante. Bobornicul este folosit şi în bolile de astm, în tuberculoză şi în boli ale ficatului. În Maramureș se făceau spălături copiilor pentru întărirea imunității. Planta proaspătă se foloseşte în salate.

PONT. Sucul proaspăt se va consuma obținut din planta proaspătă și se pot lua câte două lingurițe, preferabil în amestec cu alte sucuri de legume și de fructe.