Negrilica, ce se mai numeşte şi negruşcă de cultură, este o plantă ierboasă, înaltă (până la 55 cm) şi creşte în Europa, Africa şi Asia. Planta are tulpina păroasă, simplă sau ramificată, ce creşte vertical. Dornică de răsfăţul razelor de soare, negruşca de cultură îşi face apariţia numai în sudul ţării noastre, unde temperatura este pe placul plantei. Chiar dacă are proprietăţi medicinale de necontestat, negrilica este cultivată şi ca plantă ornamentală.
Combate viermii intestinali
Seminţele plantei sunt folosite în tratamentul multor afecţiuni, cum ar fi cancer, artrită, diabet, infecţii bacteriene şi virale. Uleiul volatil conţinut de seminţe diminuează spasmele bronhiale şi laringele. Activitatea antioxidantă a negrilicăi reduce glicemia crescută, împiedicând apariţia diabetului zaharat. De asemenea, făina din seminţe de negrilică plămădită în zeamă de varză combate cu succes viermii intestinali. Pentru a preveni apariţia colicilor intestinali şi a bolilor eruptive ale pielii se macină fin o lingură cu seminţe de negrilică şi o lingură cu seminţe de susan. Din acest amestec se administrează câte o linguriţă înainte de fiecare masă.
În industria alimentară, seminţele de negruşcă de cultură se utilizează ca şi condiment la prepararea brânzeturilor, recomandându-se prăjirea lor înainte.
Stimulează funcţia sexuală
Negruşca de cultură regularizează activitatea cardiacă, optimizează consumul de oxigen la nivel cortical şi combate ameţelile. În medicina populară, planta este considerată un foarte bun afrodiziac, stimulând funcţia sexuală. O reţetă ce datează din Evul Mediu şi aparţine tradiţiei din Bucegi dezvăluie o reţetă menită să îmbunătăţească viaţa sexuală. Aceasta constă în punerea la macerat a trei linguriţe cu negrilică (măcinate) într-un litru de zeamă de varză timp de 24 de ore. Din acest macerat se bea câte un pahar pe stomacul gol. După patru ore se repetă procedura, însă în acest interval nu se mănâncă nimic.
Claudia Stan
