Şarpele cu clopoţei este o plantă erbacee, perenă, originară din America şi Europa. Planta a trezit interesul medicinei datorită proprietăţilor sale vindecătoare. În unele state ale Americii, aceasta este protejată de lege. Aspectul său este unul zbârlit, ghimpos, asemănător unui ciuline.
Bun expectorant
Rădăcina şarpelui cu clopoţei este intens utilizată pentru fabricarea unui antidot pentru veninul şerpilor. În cazul muşcăturilor se mestecă rădăcina, făcând glandele salivare să îşi mărească secreţia. Totodată, rădăcina plantei se aplică şi direct pe muşcătură. Substanţele active se comportă ca nişte adevărate bariere în calea extinderii procesului infecţios şi inflamator. Ele stimulează procesul de fagocitoză, amplificând astfel capacitatea de apărare locală şi ajutând organismul în eforturile sale de a opri invazia microbiană în ţesuturi. Planta s-a dovedit eficace şi în cazul muşcăturilor de scorpion, anihilând veninul. De asemenea, acţionează ca un expectorant în cazul infecţiilor pulmonare.
„Topeşte” calculii renali
Şarpele cu clopoţei este utilizat în tratarea problemelor renale, în „topirea” pietrelor de la rinichi, dar şi pentru scăderea febrei. Dacă suferiţi de arsuri ale aparatului genital când 
urinaţi, planta vă vine în ajutor, înlăturând această senzaţie. Totodată, durerile testiculelor pot fi stopate cu ceai din şarpe cu clopoţei. Această plantă-calmant este utilizată şi în tratarea durerilor de ovare, fiind necesar consumul ceaiului zilnic. Infuzia se prepară din două linguriţe cu rădăcini mărunţite la un pahar cu apă clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute. Se administrează în doze mici, repetate, la interval de trei ore, fără a se depăşi cantitatea de trei pahare pe zi.
Uleiul, eficient în rănile grave
Într-un borcan se pun 12 linguri cu pulbere de şarpe cu clopoţei (obţinute prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea) şi o jumătate de litru de ulei. Borcanul închis ermetic se lasă la macerat timp de 12 zile, după care se face o filtrare prin tifon a preparatului. După filtrare, uleiul se pune în sticluţe mici, închise la culoare, şi se păstrează la loc întunecos şi rece. Se aplică pe muşcături de şarpe, dar şi pe răni grave.
Claudia Stan
