de Carmen Ciripoiu

În timp ce medicina complementară insistă pentru creme revulsive de accelerare a circulației periferice, bătrânii știu un singur lucru: varza, mirul și apa cu sare rezolvă mai bine ca toate pastilele din farmacii. Ce alte leacuri fac minuni în tratarea degerăturilor citiți în rândurile ce urmează.

O practică folosită și astăzi: frecția cu zăpadă

În această perioadă, cu temperaturi scăzute, tot mai multe persoane se confruntă cu degerături atât ale mâinilor, cât și ale picioarelor, nasului și urechilor. Deși veche ca istoria, frecția cu zăpadă este considerată și astăzi unul dintre cele mai bune remedii. După aplicarea tratamentului, zonele cu probleme ale bolnavului trebuie învelite cu blană sau cu pături groase. Atenție! Leacul nu se aplică celor cu arterită, mutilări de membre sau incapacitate de funcționare a mâinilor și picioarelor. Varza rămâne un alt tratament vechi, dar cu o eficacitate uimitoare împotriva degerăturilor. Se rup câteva frunze și se așază unele peste altele pe partea degerată, apoi se bandajează. Se păstrează câteva ore, iar în cazurile grave, o zi întreagă. Efectul este de-a dreptul uimitor. Tot din bătrâni s-a păstrat ungerea trupului cu mir amestecat cu ulei de floarea-soarelui, un produs-minune care ține degerăturile departe.

Untura și vâscul, o combinație care face minuni

Excepțională în degerături este și apa cu sare grunjoasă. Se fierbe o jumătate de oră, se lasă puțin la răcit și se introduc părțile cu probleme. Băile locale cu infuzii sau cu decoct vin urgent în ajutor celor care iarna le-a creat probleme. Pentru refacerea circulației sângelui se recomandă infuzie de flori de gălbenele (15-20 g, la un litru de apă clocotită), în timp ce infuzia de scoarță de stejar (25-30 g plantă se fierb 15 minute într-un litru de apă) are acțiune astringentă, cicatrizantă și dezinfectantă. Unguentul cu vâsc are, de asemenea, un efect uimitor în tratarea degerăturilor. Se zdrobesc 100 g fructe de vâsc și se amestecă bine cu 100 g untură încălzită. Cura cu zer ajută la refacerea din interior a organelor afectate. Se consumă o ceșcuţă cu zer de două ori pe zi sau se pun comprese pe zonele degerate.