de Raluca Grințescu

Bântuie lumea ca o stafie, lăsând dâre de suferinţă în urma ei. Tuberculoza este una dintre pedepsele cel mai grele pentru un stil de viaţă greşit, pentru supraestimarea capacităţilor noastre fizice şi intelectuale, risipite în excese de tutun şi de alcool, în lipsă de odihnă, într-o alimentaţie la întâmplare. Fiind o boală de lungă durată, persoanele care au nevoie de tratament trebuie să se înarmeze cu răbdare şi perseverenţă. Tuberculoza recidivează uşor şi poate fi învinsă numai atunci când tratamentul este complex şi practicat conştiincios. La baza lui se află creşterea imunităţii, o alimentaţie sănătoasă, exerciţii de respiraţie, fitoterapie şi reflexoterapie, dar şi schimbarea mentalităţii. Tratamentele naturiste sunt la fel de importante şi necesare precum cele practicate în spital.

Argintul este un antibiotic natural

Pentru o vindecare sigură, ţesuturile plămânilor trebuie îmbogăţite cu siliciu, un element ce se găseşte în sfeclă, soia, stafide, ovăz, miere, orez brun, alge marine, măceş. Toate ceaiurile şi ciorbele se fac cu apă îmbogăţită cu siliciu. Pentru asta, în apă rece, de izvor, se pun trei-patru bucăţi de piatră de cremene, spălate bine (nu se fierb!) şi se lasă şapte-zece zile. Pietrele se spală o dată pe lună. Dacă la fundul vasului se depun fulgi de culoare închisă, se foloseşte numai stratul cu apă limpede, restul se aruncă. Argintul este un antibiotic natural. În condiţii de casă puteți să îmbogăţiți apa prin fierberea unui obiect din argint curat (nu aliaj) timp de 30 de minute sau lăsând un inel sau o monedă veche într-un termos cu apă fierbinte peste noapte. Se foloseşte pentru băut, dar şi pentru prepararea ceaiurilor.

Reţetă cu nuci şi cacao

Cu 10-12 zile înainte de prepararea reţetei, se taie două frunze mari de aloe, cu vârsta de trei ani, se învelesc în hârtie albă şi se ţin pe raftul de jos al frigiderului. Apoi se taie frunzele pe lungime şi se scot 50 g pulpă suculentă din interiorul lor. Pulpa se amestecă bine cu 250 ml vin negru şi dulce şi se lasă la macerat peste noapte. În acelaşi timp, se pun la uscat cojile de la cinci lămâi spălate bine cu peria în apă fierbinte. Apoi, 1,2 kg miez de nucă se usucă bine în cuptor sau pe tigaie şi se trece prin râşnița fină până se obţine un măciniş ca făina. Se pune pe foc o cratiţă cu un litru de lapte gras, de casă, proaspăt muls, se încorporează făina de nuci şi se fierbe pe foc mic 20-25 de minute, amestecând permanent, ca să nu se ardă la fund. Se pot turna câte 100 ml apă, de trei-patru ori, dar nu mai mult. La final, se adaugă 500 g untură, se amestecă bine cu masa de nuci, apoi se pun o lingură plină cu pulbere din cojile de lămâie, un pahar cu smântână, 100 g zahăr amestecat cu 50 g cacao şi şase gălbenuşuri. Se strecoară vinul de aloe şi se toarnă în laptele care fierbe încet. Preparatul se mai ţine pe foc zece minute şi se amestecă în continuare. Dacă se arde la fund, nu mai are calităţi terapeutice. Bătrânii răsturnau preparatul într-o oală de lut, lipită cu o turtă de aluat la gură, pe care o ţineau în cuptorul călduţ cinci-șase ore. Dumneavoastră puteți să răsturnați compoziţia în termos. Când se răceşte preparatul, se mai încorporează şi 250 g miere. Se păstrează la rece. Copiii până la 12 ani consumă 2/3 de lingură, cu 1,5 ore înainte de masă, iar adulţii, 1-1,5 linguri.

Consumaţi muşchi proaspăt tocat

• Rădăcini de iarbă-mare (Inula helenium) - puteţi prepara un decoct ce dă efecte bune şi în cazuri de bronşită, astm bronşic, diabet zaharat, hidropizie. O lingură cu rădăcini curăţate şi tocate se pune într-o crăticioară emailată, se toarnă un pahar cu apă fierbinte, apoi se ţine vasul pe bain-marie, acoperit cu capac, timp de 30 de minute. Se infuzează până la răcire, se strecoară şi se completează cu apă fiartă până la 200 ml. Se păstrează la rece, dar nu mai mult de 48 de ore. Se bea călduţ, câte 125 ml, de patru ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.
• Muşchiul de piatră (Cetraria islandica) este o plantă cu efecte sigure împotriva bacteriilor tuberculozei. Planta nu produce dependenţă, disbacterioză sau reacţii alergice. Este benefică şi pentru copii, şi pentru adulţi, mai puţin pentru cei cu hepatită C, când antibioticele conţinute de plantă pot să producă efecte negative. Bolnavii din zona montană pot consuma muşchi proaspăt tocat şi amestecat cu miere, deoarece are un gust foarte amar. Pentru o cură este nevoie de 1,5-2 kg plantă. Din muşchiul uscat se prepară infuzie sau decoct în vas emailat, acoperit cu capac. Pentru infuzie: o lingură cu plantă tocată se pune în două pahare cu apă rece şi se aduce aproape de punctul de fierbere. După răcire, se bea fracționat lichidul în timpul zilei, iar muşchiul se mănâncă. Pentru decoct: şase linguri cu plantă se opăresc cu 700 ml apă clocotită, se ţin pe foc mic şapte minute şi se infuzează o oră în vas cu capac. Lichidul obţinut se bea în patru-şase reprize.

Coniferele se folosesc de mii de ani

Coniferele se folosesc de mii de ani în vindecarea tuberculozei. Cel mai bun efect se obţine atunci când bolnavul înghite cinci-şapte biluţe confecţionate din răşină de pin sau de brad. Dacă răşina este uscată, se pisează şi se înghite câte 1/2 linguriţă cu pulbere cu ceai preparat din ace de pin, de brad sau din amestec de ambele plante.

Bătrânii culegeau de pe vârful ramurilor de pin inflorescențele masculine de culoare galbenă, dată de polen. După uscare, polenul se păstra în borcane şi se consuma câte 1/2 linguriţă înainte de masă. Se spune că favorizează şi longevitatea. Pentru bolnavii slăbiţi de tuberculoză, polenul se fierbe în lapte, împreună cu unt de casă. După răcire se adaugă miere. Mai puteți face și așa: conurile de pin se toacă mărunt, se iau trei linguri şi se pun la macerat în 500 ml ţuică, pentru cel puţin şapte zile. Nu se strecoară. Se bea de două ori pe zi, după masă, începând de la o linguriţă. Treptat, se măreşte doza până la o lingură. Se bea până la îmbunătăţirea stării de sănătate.

PONT. Uleiul de pește este recomandat pentru toate formele de tuberculoză. Puteţi să-l amestecaţi cu ulei de cătină în cantităţi egale. Doza zilnică este de două-patru linguri

Fumigaţii cu ienupăr

Frate cu chiparosul, ienupărul este o fabrică naturală de fitoncide şi ozon, dezinfectează şi asanează atmosfera, are efect antibacterian, de aceea strămoşii noştri aprindeau în camera bolnavului crenguţe de plantă. Cercetările contemporane au confirmat efectul benefic al procedurilor de afumare a spaţiilor infectate. Ienupărul omoară bacteriile tuberculozei, de aceea, în camera bolnavului se pun cât mai aproape de pat două-trei ghivece cu plantă vie. Atenție însă! În unele locuri din ţară creşte o formă toxică de ienupăr-pitic, care nu se foloseşte în terapii naturiste. Uneori se prescriu şi cure cu fructe proaspete, când în prima zi se mestecă bine dimineaţa, înainte de masă, două-trei fructe, apoi numărul lor creşte cu o bobiţă zilnic. Când bolnavul a ajuns la 13-15 fructe, se consumă în descreştere, până se ajunge la cinci fructe.

Preparatele de ienupăr irită rinichii, de aceea nu se folosesc în cazuri de pielonefrită și glomerulonefrită. Curele trebuie să fie de cinci-șapte zile, cu pauze între ele de patru-cinci zile. Nu depăşiţi dozele recomandate, deoarece reacţiile adverse sunt grave: vomă cu sânge, diaree, urinare excesivă, la femei însărcinate apar hemoragii sau se produce avortul. Consumul unei cantităţi mai mari de 45-50 de fructe proaspete provoacă uneori decesul bolnavului.