de Iulian D. Moleianu

Gustul excelent recomandă fraga drept unul dintre „medicamentele” uşor de asimilat din farmacia verde. Virtuţile vindecătoare ale frăguţelor sunt cunoscute încă din Antichitate, când acest fruct era consumat pentru eliminarea toxinelor şi pentru eliminarea pietrelor la bilă şi la rinichi. Dar proprietăţile frăguţelor sunt mult mai ample.

Benefică în colită

Din păcate, tot mai greu de cules din pricina uniformizării pădurilor, frăguţele constituie un adevărat remediu în tratamentele împotriva afecţiunilor aparatului digestiv şi nu numai. Cura cu fragi este benefică în cazuri de colită. Se consumă 150-300 g fragi pe stomacul gol, la patru ore distanţă de mesele de peste zi, deoarece combinate cu alte alimente staţionează şi fermentează în intestin. Cea mai mare cantitate trebuie ingerată dimineaţa, ca mic dejun, când efectul de dezintoxicare este foarte puternic. Cura cu fragi durează între şapte şi zece zile, timp în care consumul de carne, prăjeli şi alimente cu aditivi sintetici va fi redus la maximum, pentru ca efectul tămăduitor al fructului să nu fie perturbat. De obicei, fragii se consumă simpli, fără niciun fel de adaus. În mod excepţional, ei pot fi asociaţi cu miere, pentru a le mări efectul laxativ, în tratamentul împotriva constipaţiei şi a bolilor asociate acesteia. Prin adăugarea de zahăr, frişcă etc., se anulează efectul de regulator metabolic al fragilor. De asemenea, mierea este folosită inclusiv la fabricarea siropului de fragi. Fructele se spală foarte bine, cu apă rece, se zdrobesc cu furculiţa, se aşază într-un tifon cu ochiuri fine şi se storc, obţinându-se un suc limpede. Peste acest suc se adaugă miere (în general trei pahare cu miere la un pahar cu suc) şi se amestecă foarte bine, după care se lasă să se omogenizeze vreme de şapte zile. Se foloseşte ca atare, administrat cu linguriţa sau diluat cu apă, ca o băutură răcoritoare.

Sucul, un excelent bactericid

Sucul de fragi este excelent atunci când tratamentul se adresează unor cazuri de litiază biliară sau litiază urinară. Sucul provenit din aceste fructe se administrează, în general, intern, cu un sfert de oră înainte de masă, pe stomacul gol, în doze de un pahar pentru adulţi şi o jumătate de pahar pentru copii. Sucul se prepară foarte simplu. Se spală fructele foarte bine şi se zdrobesc cu o furculiţă, până devin ca o pastă, iar compoziţia rezultată se pune într-un tifon curat şi se stoarce cu mâna. Se va obţine un suc roşiatic şi foarte parfumat, cu efecte terapeutice excepţionale. Restul de fruct care rămâne după stoarcere poate fi folosit la dulceaţă, la prăjituri sau la îngheţată. Medicii au ajuns la concluzia că sucul de fragi este bactericid şi că, spre exemplu, cu o parte de suc la 19 părţi de supă bacilul tifoidei nu creşte. Bacilul lui Eberth, turnat în suc de fragă şi diluat cu o pătrime, dispare în câteva ore. Trebuie ştiut însă că, înainte de a obţine sucul de fragi, acest fruct trebuie sterilizat. Pentru sterilizarea fragilor este de ajuns să îi spălaţi şi să îi ţineţi circa o oră în vin roşu. Vinul poate fi consumat, ulterior, fără nicio problemă.

În combinaţie cu iaurtul, ajută la elasticizarea pielii

Sucul de fragi este utilizat şi extern, în tratamentele care refrişează tenul, îl limpezeşte şi întârzie apariţia ridurilor. Se stoarce sucul din cinci fragi mari într-o pânză fină şi se amestecă imediat cu albuş bătut spumă. Se adaugă 20 de picături de apă de trandafiri şi cu 10 picături de tinctură de smirnă. Se amestecă şi se aplică pe faţă cu ajutorul unei pensule sau a unui tampon de vată. Se păstrează o oră şi se spală cu apă bicarbonată (15 g bicarbonat de sodiu, la 1 l apă). O altă reţetă care ajută la păstrarea unui ten sănătos se obţine combinând fragii cu iaurtul. Se iau şase linguri cu frăguţe proaspete şi se combină, cu ajutorul mixerului electric, cu trei linguri cu iaurt, formându-se o pastă care se aplică sub forma unei măşti, pe toată faţa. Masca se ţine vreme de 15 minute, apoi se îndepărtează prin spălare cu un tampon de vată înmuiat în apă călduţă sau în ceai de muşeţel. Tratamentul se face o dată la trei zile şi are efecte de elasticizare a pielii, redându-i fermitatea şi strălucirea. Este bine ca după tratamentul extern cu fragi să fie aplicată şi o cremă hidratantă, pentru a preveni uscarea pielii.

Frunzele, absolut necesare pentru producerea infuziei

De asemenea, acelaşi efect benefic în combaterea litiazelor poate fi obţinut şi dacă veţi consuma ceai de fragi, administrat în doze de două-trei căni pe zi. Ceaiul se obţine un pic mai complicat, deoarece fragii se culeg cu tot cu frunze şi se pun la uscat, foarte răsfiraţi, într-un loc călduros şi cu foarte multă lumină, pentru că, în caz contrar, fructele se strică. Se pot usca şi separat, fructele la soare şi frunzele la umbră, după care se combină în proporţii egale. Ceaiul se obţine prin opărirea, vreme de 20 de minute, a unei linguriţe cu fructe şi frunze cu o cană cu apă clocotită, operaţiune urmată de filtrare. Trebuie menţionat că frunzele de fragă sunt înzestrate cu proprietăţi astringente, emenagoge şi laxative. De altfel, în tratamentele naturiste din Marea Britanie se face din ele o infuzie care se administrează mamelor, în momentul naşterii, ca preventiv pentru evitarea apariţiei unor ulterioare colici.

Obligatoriu, după uscare, fragii se aşază într-un loc cald şi luminos

Atenţie la reacţiile alergice!

Deşi acest fruct are proprietăţi ex­traordinare şi, graţie gustului său ex­celent, am fi tentaţi să-l folosim foarte des, trebuie să fim foarte atenţi la reac­ţiile alergice pe care frăguţele le pot declanşa. Fragii sunt foarte puter­nici ca remediu, la graniţa dintre aliment şi plantă medicinală, dar persoanelor sen­sibile le pot da reacţii alergice puter­nice. Vinovate pentru asemenea eveni­mente nedorite sunt acele mici puncti-­ şoare gălbui de pe fruct, care nu sunt altceva decât seminţele plantei şi care au un mare potenţial terapeutic, dar care pot produce diaree, iritaţii şi chiar um­flături. Consumaţi, aşadar, întâi can­tităţi reduse de fragi, spre exemplu câteva linguriţe în prima zi, şi continuaţi doar dacă vedeţi că nu apar probleme diges­tive, dermatologice sau respiratorii.