de Iulian D. Moleianu
Limba-boului e o ciupercă folosită încă de pe vremea dacilor pentru oprirea sângerărilor. La origine, ea a fost rezultatul încrucişării dintre două soiuri de ciuperci ce cresc în pădure, pe tulpinile copacilor bătrâni. Interesant este că limba-boului mai este folosită ca materie primă pentru prepararea a ceea ce noi numim „iască”.
Este un hemostatic redutabil
Limba-boului arată precum o copită de cal sau capătă forma unei etajere, producând putregaiul alb al lemnului. Încă din vechime, această ciupercă a fost folosită în tratamentul împotriva rănilor, de la loviturile uşoare până la plăgi grave, căpătate pe câmpul de luptă. În natură, în lipsă de altceva, se utilizează ca pansament, fiind un hemostatic destul de puternic. Cercetările recente au demonstrat că acest tip de ciupercă are și alte proprietăţi antimicrobiene şi antiinflamatorii, deoarece conţine polizaharide şi fitonutrienţi. Din acest motiv, limba-boului este considerată unul dintre cele mai ieftine antibiotice naturale. Majoritatea ciupercilor sălbatice, aşa cum stau lucrurile şi în cazul limbii-boului, au durata de viaţă îndelungată, putând creşte şi 30 de ani. Pe măsură ce îmbătrâneşte, limba-boului îşi schimbă culoarea de la cenuşiu închis înspre negru.
Ajută în cazuri de dureri reumatismale şi de gută
Această ciupercă miraculoasă se foloseşte exclusiv ca uz extern, sub formă de praf şi de cataplasme. Cataplasmele se aplică uscate, acoperite cu un material textil gros, strâns în jurul locului afectat. În unele cazuri, cataplasmele cu limba-boului pot calma şi durerile reumatismale, musculare sau cele de gută. De asemenea, şi praful se obţine foarte rapid. Bureții de limba-boului se culeg în lunile septembrie și octombrie și se taie în felii de 1-2 cm. Se usucă la soare și se macină, pulberea presărându-se direct pe răni.
Poate fi tăiat în bucăți și folosit ca atare
În cazuri de urgență, pentru a opri hemoragiile căpătate în pădure, buretele de stejar poate fi tăiat în bucăți și folosit ca atare pe rană, dar este imperios necesar ca persoana care administrează tratamentul să cunoască foarte bine aspectul plantei, pentru a nu fi confundată cu alte tipuri de ciuperci, multe dintre ele otrăvitoare. Din acest motiv, nu încercaţi să mâncaţi asemenea ciuperci! Puteţi recunoaşte imediat limba-boului după pălăria emisferică, bombată, opacă, puţin catifelată, cu piciorul gros spre bază, puţin găunos, galben şi cu vinişoare sau puncte roşii, după porii foarte mici, sporii verzui-brunii şi cărnurile albăstrii.