Main menu

header

571 11 1de Raluca Grințescu

Părăluţele (Bellis perennis) sunt plante erbacee frecvent întâlnite pe pajiştile umede, în luminişurile de pădure, în grădini sau pe terenuri cu soluri argiloase din ţările Europei şi Asiei. Deseori cresc pe văile râurilor, în zonele de coastă, la mare sau la poalele munţilor şi culmile acestora, la altitudini de până la 2.000 de metri. Aceste plante sunt cunoscute şi cu numele popular de margarete comune sau bănuţi. De la părăluţe se recoltează mugurii şi frunzele, se pun la uscat în locuri curate şi uscate, pe coli de hârtie, la umbră, unde temperatura aerului este de 25-30 de grade Celsius. Produsul uscat poate fi păstrat în pungi de hârtie timp de un an.

Se utilizează florile și frunzele

Datorită florilor sale, această plantă este cultivată şi pentru decor. În scopuri medicinale se folosesc florile şi frunzele. Se prepară infuzie, tincturi, se extrage un ulei. În practica medicinală se fac şi comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze şi flori. Substanţe active importante - compuşii acestei plante sunt puţin cercetaţi. Se ştie doar că are în compoziţia sa o esenţă care, se pare, este agentul medicinal principal.

Au proprietăți analgezice

Din punct de vedere terapeutic, părăluţele sunt considerate un medicament natural, a cărui eficacitate este, în general, de a stimula metabolismul oragnismului. Florile şi frunzele plantei au proprietăţi analgezice, antiinflamatoare, oftalmice, laxative, antitusive, purgative, expectorante, astringente, analgezice, de reglaj intestinal şi diuretice. Sunt folosite în diferite aplicaţii terapeutice, pentru uz intern, cât şi extern. Conţin substanţe saponine, substanţe amare, mucilagi, tanin, uleiuri esenţiale, substanţe glicozide şi altele.

Infuzia purifică sângele

Infuzia din flori de părăluţe este un bun remediu pentru afecţiunile tractului respirator superior, dar şi pentru bolile antiinflamatorii. De asemenea, ajută în tratamentul tusei cronice, răguşelii, guturaiului, bronşitei, bolilor de ficat şi de rinichi, afecţiunilor gâtului. Este indicată ca instrument de purificare a sângelui, de stimulare a diurezei şi de vindecare a bolilor de piele neinfecțioase. Ajută în cazuri de reumatism.

Adjuvant în caz de contuzii

Datorită substanţelor glicozide, infuzia se mai remarcă prin proprietăţile spasmolitice, astfel este recomandată în reducerea spasmului muşchilor sau a altor stări spasmodice. Compresele cu loţiuni pe bază de părăluţe sau infuzie ajută în cazul inflamațiilor glandelor mamare, în vindecarea rănilor, tăieturilor, acneei, edemelor, contuziilor. Infuzia din părăluţe se prepară astfel: se adaugă două linguriţe cu plantă uscată, respectiv flori şi frunze, la o cană cu apă fiartă şi răcită; se lasă să stea timp de două ore, se strecoară şi se bea câte o jumătate de cană de trei ori pe zi. În cazul în care se doreşte o infuzie mai concentrată se adaugă trei linguriţe cu plantă uscată la o cană cu apă. Infuzia este recomandată copiilor cu sistemul imunitar fragil şi celor care sunt apatici. Persoanele care suferă de ulcere ale cavităţii bucale pot mesteca astfel câteva frunze de părăluţe, şi acestea se vor vindeca mai rapid. Planta este un bun remediu în tratamenul împotriva cancerului de sân.

Cura de detoxifiere

Pentru o cură de detoxifiere a organismului, frunzele tinere, fragede se pot consuma în stare proaspătă, în salate, împreună cu frunze de salată, spanac, păpădie, se poate asezona cu oţet de mere, sare, ulei, o linguriţă cu miere diluată în puţină apă. Salatele se pot consuma înainte de masa de dimineaţă şi înainte de cină, timp de zece zile, ajută la combaterea bronşitei, astmului, sinuzitei, laringitei, faringitei.

Pulberea combate gazele intestinale

Pulberea se obține din planta uscată şi măcinată. Se poate administra câte o linguriţă, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înaintea meselor principale. Poate fi eficientă pentru stimularea funcţiei hepato-biliare, împotriva efectelor nocive ale chimioterapiei, pentru reglarea digestiei şi pentru combaterea gazelor intestinale.

Ceaiul se obţine din două linguri cu plantă mărunţită fiartă în 250 ml apă timp de zece minute. Se poate folosi în uz extern în caz de traumatisme.

Aroma acestei plante era folosită în timpuri străvechi ca somnifer, aducând o stare profundă de somn

Potrivit marelui specialist Jean Valnet, „ceaiul preparat din bănuţi este recomandat copiilor slabi sau care nu se dezvoltă“

Folosite în gastronomie

În gastronomie se folosesc frunzele tinere de părăluţe la realizarea unor salate, în amestec cu frunze de păpădie, spanac, pentru a face o cură de purificare a sângelui şi de curăţare a organismului la început de an. Se recoltează doar în lunile de primăvară, dimineaţa devreme, când roua a dispărut. Au gustul puţin acrişor-amar, pentru unii pare plăcut, preferat pentru aroma delicată. Bobocii de flori sunt consumaţi cruzi în sendvișuri sau fierţi în supe, folosiţi drept condiment.

Maceratul se prepară din doi pumni cu plantă proaspătă într-un litru de vin, care se lasă două săptămâni la macerat, apoi se strecoară şi se bea câte o ceaşcă în fiecare dimineaţă pe stomacul gol. Este eficient în caz de comoţie cerebrală, traumatisme craniene sau cefalee migrenoidă.