de Raluca Grințescu

Prazul ajunge la maturizare toamna târziu, motiv pentru care, şi pe frigul cel mai mare, tulpinile sale tronează tot verzi şi proaspete pe tarabe. Este un depozit de substanţe benefice pentru sănătate, are gust plăcut, poate fi preparat în multe feluri şi nici nu costă mult. Puteţi încerca astfel cura cu praz, ca detoxifiere a organismului, ca leac pentru unele boli sau ca materie primă în preparatele cosmetice.

Emolient şi util în arteroscleroză

Prazul seamănă cu ceapa şi cu usturoiul, dar n-are gust iute, dimpotrivă, e dulce. Era cunoscut acum 5.000 de ani de popoarele celtice, care-i atribuiau proprietăţi magice. Medicina românească a descoperit şi ea această legumă cu virtuţi de medicament şi o recomandă pentru conţinutul bogat în minerale (sodiu, potasiu, calciu, mangan, sulf, siliciu, fosfor, fier), vitaminele A, B1, B2 şi C, precum şi celuloză, ulei volatil, proteine şi hidraţi de carbon. 87%-90% din masa prazului este apă, ceea ce îi conferă puternice proprietăţi diuretice. Este foarte sărac în grăsimi, fiind recomandat şi în curele de slăbire. Valoarea energetică este de 22 de calorii la 100 grame de legumă. Prazul mai este şi un recunoscut tonic al sistemului nervos, laxativ, calmant al tractului digestiv, emolient, expectorant, adjuvant în arteroscleroză, antiseptic.

Bun în azotemie

Datorită acestor proprietăţi, prazul e recomandat în dispepsie, anemie, reumatism, artrită, gută, afecţiuni hepatice, afecţiuni ale căilor urinare, insuficiență renală, litiază renală, cistită, constipaţie, obezitate, ateroscleroză, dureri cardiace, faringită, traheită, tuse, sterilitate. Nutriţioniştii vă sfătuiesc să consumați atât partea albă a plantei, cât şi pe cea verde, mai bogată în vitamine. Cel mai bine e să mâncați prazul crud, în salate, amestecat cu alte legume. Prin fierbere însă se obţine preţiosul mucilagiu. Se îndulceşte cu miere şi se consumă câte trei linguri pe zi din această marmeladă. După 48 de ore însă, prazul fiert degajă substanţe nocive. Rădăcinile (mustăţile) de praz, macerate în vin alb dulce timp de opt zile, sunt bune în caz de azotemie. Iar pisate în lapte, un pahar în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, ajută la eliminarea viermilor intestinali.

Folositor în litiază urinară

Cura cu praz presupune administrarea de suc din această legumă, vreme de o săptămână, dimineaţa, pe stomacul gol, câte un păhărel. Este un remediu recomandat diabeticilor. Uşor încălzit, sucul de praz este cel mai bun laxativ, băut seara, la culcare, câte un pahar de 100 ml. Eliminator al acidului uric, sucul de praz, în amestec cu suc de morcov sau de ţelină, ajută în reumatism, litiază urinară, arteroscreloză. Un pahar cu suc de praz înainte de fiecare masă principală accelerează pierderea kilogramelor în plus. Combate anemia şi previne orice fel de răceală.

300 ml suc de ceapă, 200 ml suc de praz şi 600 ml vin alb îndulcite cu miere reprezintă un adjuvant de succes în combaterea cancerului la ficat.

Aplicaţi cataplasme pe abcese şi pe furuncule

Pentru afecţiunile pectorale se recomandă un sirop din decoct foarte concentrat amestecat cu o cantitate egală de miere. Se consumă patru-cinci linguriţe pe zi. Decoctul concentrat din plantă tocată mărunt şi apă în cantităţi egale se fierbe 20-30 de minute şi apoi se lasă să se răcească. Se strecoară şi se consumă trei căni pe zi, pentru uz intern. Prazul mărunţit amestecat cu miere formează un unguent extrem de folositor în răni deschise, arsuri, tăieturi şi înţepături, deoarece are rol antiseptic şi antiinflamator. Frunzele fierte, sub formă de cataplasmă, se pun pe abcese, furuncule, ulceraţii purulente, umflături gutoase. Cataplasmele cu praz fiert în lapte dulce şi aplicate pe supurațiile cronice ajută la vindecarea mai grabnică, iar cele aplicate cu pâine sunt bune şi pentru abcese, grăbind colectarea. Contra retenției de urină şi a cistitelor: se fierb la foc domol șase fire de praz acoperite cu ulei de măsline. Se aplică pe partea de jos a abdomenului, calde.

Bulbul crud este leac împotriva înțepăturilor de viespi şi de albine

În tradiţia populară românească, bulbii de praz copţi în cuptor se storceau în ureche, contra durerilor, iar cu zeama călduţă se pansau hemoroizii. Contra bătăturilor şi a pielii întărite se folosea un leac din frunze de praz puse la macerat în oţet timp de 24 de ore. Se lăsa toată noaptea, apoi se curăța calozitatea. Repetându-se câteva zile la rând, operaţia ducea la dispariţia bătăturii. Un studiu recent a arătat că femeile care au o alimentaţie bogată în praz beneficiază de antioxidantul denumit camferol (din categoria flavonoidelor), ceea ce le conferă protecţie împotriva cancerului ovarian. Bulbul crud este un remediu împotriva înțepăturilor de viespi şi de albine.

Atenție! Cura cu praz este mai puţin indicată persoanelor care suferă de constipaţie.

O legumă venerată

Împăratul Nero mânca zilnic cantităţi imense de praz cu ulei de măsline ca să-şi dreagă vocea. De aici i s-a tras porecla de „prazofagul”. Din papirusurile egiptene se cunoaşte că faraonul Keops 1 l-a recompensat regeşte pe un medic care l-a scăpat de o afecţiune urinară cu 100 de legături de praz. În plus, le oferea celor mai buni soldaţi ai săi drept recompensă câte un praz, iar pentru a îmbogăţi meniul muncitorilor de la piramide, adăuga frunze de praz şi usturoi. În Franţa, principalul producător european de praz, se ţin toamna festivaluri ale prazului. Prazul este unul dintre simbolurile Ţării Galilor şi a fost adoptat ca emblemă a ţării. Conform legendei, Sfântul David le-a ordonat soldaţilor săi să poarte praz legat de coifuri, pentru a se putea identifica uşor în lupta împotriva saxonilor.

Ajută la frumuseţea... brunetelor

Prazul e folosit în cosmetică pentru decongestionarea tenului şi pentru combaterea acneei. Se face o mască din frunze fierte în apă timp de 30 de minute. Se obţine o pastă care se aplică pe faţă. Decoctul din frunze şi tulpini de praz tocate mărunt şi fierte 25-30 de minute rejuvenează părul. Cu soluţia obţinută după filtrare se clăteşte părul brun, dându-i reflexe frumoase.