de Raluca Grințescu
Plantele medicinale ascund în ele o puternică forţă vindecătoare, pe care, dacă ştiți să o folosiți, nu aveți decât de câştigat. Dar nu întotdeauna aveți la dispoziţie plante verzi, iar ca să le păstrați e nevoie să le uscați şi să le transformați în pulberi. Aceste prafuri păstrează într-o oarecare proporţie calităţile tămăduitoare ale plantei proas- pete. Mai contează şi modalitatea de preparare a acestor pulberi. Puteți învăţa singuri să obţineți aceste medicamente naturiste sub formă de pulberi din cele mai uzuale plante medicinale. Iată cum:
Se aleg cele care cresc în zone nepoluate
În primul rând, pentru a prepara o pulbere utilă în tratamentele naturiste trebuie să alegeți cu grijă plantele. Acestea trebuie să fie recoltate exact în perioada precizată pentru a se obţine maximum de eficiență. Se aleg plantele care cresc în zone nepoluate. Se spală, se usucă în locuri ferite de soare, dar bine aerisite, astfel încât să nu mucegăiască sau să fermenteze. Pentru transformarea plantei uscate în pulbere aveți nevoie de un mojar sau de o râşniță electrică în care veți mărunţi părţile plantei cu rol medicinal. Dacă e vorba despre rădăcini, le puteți tăia cu un cuţit în prealabil, în bucăţi mai mici. După măcinare, planta se cerne printr-o sită fină. Plantele se păstrează în săculeţi de pânză sau de hârtie, în loc uscat şi răcoros.
Se administrează întotdeauna pe stomacul gol
Pulberile se ţin sub limbă, în acest fel principiile active ale plantei putând fi absorbite cu maximă eficiență. De regulă, se ia un gram de plantă sau din amestecul de plante şi se ţine sub limbă timp de 15-20 de minute, după care se înghite cu puţină apă. Pentru a obţine rezultate cât mai grabnice, veți administra pulberile de plante întotdeauna pe stomacul gol, cu 15-30 de minute înainte de masă sau la cel puţin două ore după ce ați mâncat. Astfel veți evita situaţia în care plantele să interfereze cu alimentele în stomac, ceea ce ar anula efectul lor terapeutic. Excepţie fac anumite plante aromatice, care se administrează imediat după masă, pentru a accelera digestia, pentru a preveni balonarea şi spasmele digestive. Cât priveşte valabilitatea, e bine să fie utilizate proaspete, la scurt timp de la măcinare, moment în care sunt cel mai active. O pulbere din plante îşi pierde mult din puterea curativă după două săptămâni.
Eficiente şi în bolile vechi
Nu există boală care să nu poată fi ameliorată şi tratată cu pulberi din plante, dată fiind metoda simplă de preparare şi de administrare. În general, bolile vechi, cronice, afecţiunile metabolice şi cele degenerative, cancerul, precum şi bolile de inimă, în care aportul de lichide este contraindicat, pot răspunde foarte bine la tratamentele cu pulberi de plante. În aceste situaţii mai grave, tratamentele trebuie să dureze cel puţin șase-șapte luni, chiar şi după ce simptomele evidente ale bolii se diminuează sau dispar. Altfel, durata unei cure cu pulbere de plante este de una-două luni. Pentru unele persoane, mai ales copii, gustul intens al unor plante poate constitui un impediment în folosirea pulberilor medicinale. Problema poate fi depăşită dacă pulberile se iau cu miere.
Cimbrul, fortifiant al ţesuturilor plămânilor
Printre cel mai cunoscute şi apreciate pulberi, cea de ghimbir este eficientă contra răului de maşină, de avion sau de vapor. Aşa cum arată studiile recente ale unor cercetători englezi, administrarea pulberii de ghimbir uscat sau a câtorva fragmente din rădăcină proaspătă de ghimbir este mai eficientă în reducerea senzaţiilor de ameţeală şi de greaţă decât cele mai recente medicamente alopate. Administrarea a 0,5 g pulbere (un vârf de cuţit), sublingual, la începutul călătoriei, vă scuteşte de neplăceri. Totuşi, pulberea de ghimbir este recomandată în cantităţi mici hipertensivilor şi este contraindicată celor care suferă de ulcer gastric. Pulberea de cimbru este un celebru remediu de urgenţă contra răcelilor. Descongestionant al plămânilor şi mucoaselor nasului şi gâtului, fortifiant al ţesuturilor plămânilor, antitusiv, remediu contra durerilor şi infecţiilor gâtului, cimbrul se dovedeşte a fi necesar în fiecare casă. E şi un minunat condiment în mâncăruri, dar, terapeutic, trebuie administrat imediat ce simţiți instalarea primelor senzaţii de răceală sau de gripă, sub formă de pulbere, de trei-patru ori pe zi.
Aspirina vegetală
O altă pudră tămăduitoare este cea din coajă de salcie, bogată în salicină, substanţă care, odată ingerată, se transformă în acid salicilic. Practic, este o aspirină vegetală care reduce febra, durerile de cap, fiind un analgezic şi antiinflamator valoros. Se utilizează coaja culeasă în perioada de primăvară de pe ramurile tinere de salcie. Spre deosebire de aspirina sintetică, nu provoacă niciun fel de efecte secundare. Măcrişul sub formă de pulbere este extrem de valoros în tratarea bolilor de ficat. În caz de intoxicare, pulberea de măcriş se combină eficient cu ţintaură şi cu anghinare. În bolile tumorale maligne şi benigne, se ia rădăcină de măcriş sub formă de pulbere, câte o linguriţă, de patru ori pe zi. Are efecte imunostimulente, mobilizând organismul să elimine pe cale naturală formaţiunile tumorale. E şi un stimulent blând şi eficient al digestiei, ajută la menţinerea tonusului fizic şi psihic.
Cicatrizant rapid
Din rădăcină bine uscată şi pisată de tătăneasă se obţine o pulbere care se pune pe rănile proaspete şi purulente. În paralel se va lua zilnic o jumătate de linguriţă cu pulbere de tătăneasă într-un pahar cu lapte. Tătăneasa conţine auxină, o substanţă ce dizolvă secreţiile ce se formează în răni, conducând la o vindecare în profunzime şi rapidă. Dacă pe o rană chiar şi mai veche, care nu se vindecă de mai mult timp, se pune pulbere din rădăcină de tătăneasă uscată, rana începe să se închidă treptat şi să se vindece după numai o săptămână de tratament. Decoctul obţinut din pulbere face minuni în cancerul de piele şi aluniţe cu risc de malignizare. Alifia pe bază de pulbere de tătăneasă poate fi folosită cu succes în tratarea durerilor de gambe din zonele în care s-au format varice.