de Silviu Dobrescu
Dacă nu ați apucat să vă fortificați imunitatea la începutul primăverii, s-ar putea ca tusea să vă prindă pe picior greșit. Seacă sau iritativă, ea este la fel de neplăcută. Din fericire, leacurile din bătrâni îi vin de hac. Tusea, însoțită de dureri în gât, este cel mai comun simptom al infecțiilor și virozelor respiratorii. Chiar dacă o considerați o pacoste, ea face o treabă foarte bună: elimină agenții patogeni care au pătruns în tractul respirator şi i-au iritat mucoasa. Așadar, tusea reprezintă, practic, un act reflex de autoapărare al organismului.
Știți ce tip de tuse aveți?
În funcție de cauzele ce o provoacă, de tipul infecției sau de stadiul afecțiunii, tusea se împarte în mai multe categorii, având diferite simptome specifice.
Tusea seacă sau uscată apare în faza incipientă a bolilor respiratorii și este cauzată de iritațiile mucoaselor care căptușesc căile respiratorii. Nu este însoțită de expectorație, astfel că vă poate da bătăi de cap un timp mai îndelungat, devenind foarte obositoare și greu de suportat. Tusea seacă este neproductivă și se repetă la scurte intervale atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții. Pentru a trata acest tip de tuse sunt recomandate tratamentele naturale adjuvante cu proprietăți antispastice, antibiotice și care au un puternic efect calmant, sedativ și emolient.
În schimb, tusea umedă vine însoţită, de regulă, de mucus și de secreții acumulate la nivelul traheii și al plămânilor. Contribuie, practic, la eliminarea lichidului din tractul respirator inferior.
Pe de altă parte, tusea convulsivă este cauzată de infecţia cu bacilul Bordetella pertussis. Are caracter infecțios (este contagioasă, virusul având o perioadă de incubaţie de una-două săptămâni) și este frecvent întâlnită la copii (până la vârsta de 2 ani, tusea convulsivă este o afecţiune foarte gravă, însoţită de complicații ce duc, în 1%-2% dintre cazuri, la deces). Debutează cu inflamație acută a căilor respiratorii și crize violente de tuse spastică, ce se manifestă în special noaptea. Crizele spastice sunt provocate de acumularea în bronhii a unor cantități mari de secreții, la început fluide, și apoi vâscoase, care trebuie eliminate, pentru că implică un risc mortal (prin vomă şi asfixiere).
Uleiul de mentol reduce infecțiile și febra
Este recomandat ca tratamentul să se facă în funcție de pacient. Însă, este cunoscut faptul că toate tipurile de terapie au un numitor comun: ele trebuie să acționeze conjugat, adică să aibă şi efect antispastic, şi efect antiinflamator pentru căile respiratorii, și emolient (pentru fluidizarea secreţiilor bronşice şi stimularea expectoraţiei).
Există trei plante care au efecte bune în astfel de cazuri: uleiul de eucalipt (cu efect antiinflamator, antimicrobian, analgezic şi de stimulare a sistemului imunitar); rădăcina de lemn-dulce (cu acţiune expectorantă, antispastică şi antiinflamatoare); uleiul de mentol (eficient în stimularea producerii de anticorpi din organism şi, implicit, în combaterea infecţiilor; în plus, combate febra).
Aceste trei ingrediente asigură fluidizarea secreţiilor bronhice, reduc inflamaţia, ajută la expectoraţie, calmează accesele puternice de tuse şi întăresc sistemul imunitar în faţa complicaţiilor asociate maladiilor respiratorii.
Cea seacă trece cu seminţe de gutui şi cu smochine uscate
Se pare că tusea seacă poate fi combătută și prin şedinţe de acupunctură, electroacupunctură, reflexoterapie, masaj terapeutic şi de relaxare şi prin tratament homeopat (cu Aconitum, Belladona, Spongia şi Coralium rubrum).
În plus, sunt recomandate și câteva variante de ceaiuri medicinale:
1. Isop, nalbă, scai vânăt. Se pune la infuzat o linguriţă din amestecul de plante în 250 ml apă clocotită. Se infuzează şapte-opt minute şi se beau trei căni pe zi după mesele principale, timp de
20 de zile pe lună, cu pauză de zece zile; se poate repeta cura la nevoie;
2. Seminţe de gutui şi smochine uscate - în părţi egale. Se pun la infuzat două linguriţe la 400 ml apă, se fierb cinci minute şi se lasă la infuzat alte cinci minute. Se consumă câte două linguri din două în două ore, timp de şase săptămâni;
3. Fenicul (seminţe), iarbă-mare, busuioc, mac (seminţe) - amestec în părţi egale. Se pune o linguriţă cu amestec la 250 ml apă clocotită, se infuzează opt minute şi se beau două căni pe zi după mese, timp de 20 de zile. Se face pauză zece zile şi se repetă la nevoie;
4. Decoctul din ceapă. Se fierbe o ceapă mare albă în 500 ml apă timp de aproximativ 10-15 minute (în final rămâne cam jumătate din cantitate), şi când se mai răceşte se adaugă miere. Se bea câte puţin de-a lungul zilei.
Cea umedă, combătută cu ceai de cimbrişor
Combateți tusea umedă prin şedinţe de acupunctură, electroacupunctură, reflexoterapie, masaj terapeutic şi de relaxare şi prin tratament homeopat (cu Ipeca, Ferrum phosphoricum, Antimonium tartaricum).
1. Renumitul leac al bunicii, siropul de pin, dă rezultate excelente. Se pun la fiert 100 g muguri şi ace de pin mărunţite într-un litru de apă. Când cantitatea de apă a scăzut la jumătate, se ia vasul de pe foc şi se lasă în repaus 20 de minute. Apoi se strecoară cu atenţie şi se amestecă bine cu 500 g de miere naturală. Se administrează câte patru linguriţe pe zi, timp de şase săptămâni.
2. Ajută și infuzia din flori de tei. O linguriţă cu flori uscate, la 200 ml apă clocotită, şi se beau două-trei căni pe zi.
3. Ceaiul de cimbrişor. Este celebru pentru proprietăţile sale expectorante şi antiseptice: se infuzează o linguriţă cu plantă la o cană cu apă clocotită şi se beau două căni în timpul zilei.
Cea convulsivă versus sirop de hrean
Pentru tusea convulsivă este eficient siropul de hrean: 200 g hrean ras se amestecă împreună cu 250 g miere polifloră. Se lasă la macerat timp de trei zile, după care se consumă câte o linguriţă de două-trei ori pe zi, timp de 20 de zile. Se face pauză zece zile şi se reia la nevoie.