Măghiranul este una dintre plantele medicinale cunoscute mai mult drept condiment decât medicament. Pe numele ştiinţific Majorana hortensis, măghiranul provine din Africa şi Asia, unde era folosit în ambele variante. Se ştie că atleţii din Vechea Grecie îşi ungeau trupurile cu ulei de măghiran înainte de marile competiţii.

Medicament şi condiment În Europa, măghiranul a pătruns prin secolul al XVI-lea, oamenii folosindu-l atât în mâncăruri, cât şi ca panaceu pentru câteva afecţiuni. Şi românii îl folosesc de mult timp, numindu-l în diferite zone ale ţării maderan, mighiran, pupi, mărgăran sau sovârv.

Pentru că are proprietăţi deosebite în calmarea spasmelor intestinale şi stomacale, dar şi în tratarea incipientă a răcelilor, măghiranul este cultivat cu mare succes şi în grădini. Este o plantă nepretenţioasă, ce înfloreşte toată vara. În infuzii se folosesc mai ales frunzele, culese înainte de înflorire, deşi măghiranul are aceleaşi proprietăţi şi dacă planta este înflorită. 

Calmează durerile de stomac La o cană cu apă clocotită se pune o linguriţă cu vârf cu plantă şi se lasă la infuzat zece minute, apoi se strecoară şi se bea pentru calmarea durerilor de stomac, a crampelor intestinale. Mulţi oameni pot evita o răceală cu urmări neplăcute dacă ar şti cum să procedeze la primele simptome de debut ale răcelii: într-o cană cu apă clocotită se pun trei linguriţe cu măghiran şi se lasă la infuzat zece minute, apoi se strecoară şi se bea cât se poate de fierbinte. Imediat după aceea, bolnavul trebuie să stea sub pătură pentru a transpira. Răceala va fi astfel alungată. 

Anda Postolache