Ruscuţa primăvăratică este o plantă perenă, elegantă, ce înfloreşte în a doua parte a lunii aprilie. Prezintă tulpini de 10-45 cm înălţime, cu frunze dese. Florile apar din aprilie până în mai. Ruscuţa preferă locurile însorite, de la câmpie la munte, fiind specifică arealelor uscate, ierboase, scăldate în soare. Dacă aveţi intenţia de a prepara tinctură, este important de ştiut că trebuie să folosiţi plantă proaspătă sau uscată rapid artificial. Prin uscarea lentă se pierd cantităţi apreciabile de substanţe active.
Excelentă în circulaţia cefalică deficitară Ruscuţa de primăvară are importante calităţi terapeutice, datorită glicozidelor cu activitate biologică asupra omului.
La începutul înfloritului, principiile active din plantă sunt în cantităţi maxime. Planta, datorită strofantigenolului şi a flavonoizilor, este cardiotonică, diuretică, uşor hipertensivă, calmant neurovegetativ şi antimigrenoasă.
Este indicată în ascită hepatică, circulaţie cefalică deficitară, tulburări neurovegetative cu rezonanţă cardiacă, hipotensiune arterială, unele afecţiuni endocrine. Ruscuţa de primăvară este foarte eficientă în tahicardii şi extrasistole de natură nervoasă, în hipertensiune arterială şi în tulburări neurovegetative, dar şi în insomnii. Infuzia combate insomniile Infuzia. Se prepară folosind produsul mărunţit (până la trei grame în 24 de ore), peste care se adaugă 250 ml de apă în fierbere, iar după 30 de minute, când s-a răcit lichidul, se filtrează. Se iau două-trei linguri seara în afecţiunile prezentate mai sus, dar şi înainte de culcare (în caz de insomnii). Tinctura. Se realizează din părţile aeriene ale plantei. Se iau câte cinci-zece picături de trei ori pe zi.
Elena Şerban
Respectaţi dozajul!
- Din cauza toxicităţii, după recoltare, culegătorii trebuie să se spele temeinic pe mâini cu multă apă;
- Tratamentele cu ruscuţă se fac doar sub supraveghere competentă;
- Este obligatoriu să nu se consume mai mult de trei grame de plantă pe zi!
- Depăşirea cantităţilor prescrise, care diferă în funcţie de preparat, conduce la apariţia intoxicaţiei, ce se manifestă prin simptome digestive (dureri abdominale, greaţă), cardiace (aritmii, extrasistole, fibrilaţie ventriculară), nervoase (delir, convulsii). În cazurile grave se instalează coma şi survine moartea.