Virnantul, cunoscut și ca rută de grădină sau virnanț, este o plantă duplicitară în ceea ce privește aria sa de utilizare terapeutică. Părţile aeriene ale plantei au utilizări terapeutice în medicina tradiţională umană şi veterinară. Cunoscu- tă încă din Antichitate ca emanagog şi abortiv, i se mai atribuie proprietăţi diuretice, antispastice, rubrefiante, antireumatismale, febrifuge, carminative, antiepileptice, antihelmitice, fiind întrebuinţată şi ca somnifere sau contra înțepăturilor de insecte.
Infuzia, benefică pentru crampe și colici
Ştiinţific, se ştie astăzi că virnantul provoacă declanşarea menstruaţiei, provoacă avort, măreşte cantitatea de urină eliminată, diminuează sau înlătură spasmele sau contracturile involuntare ale muşchilor, acţionează hipnotic, deprimant al sistemului nervos central, provocând instalarea somnului, produce roşeaţă şi încălzire locală acolo unde se aplică, explicaţia fiind afluxul crescut de sânge, previne şi tratează procesul reumatic. Virnantul este indicat în tratarea nevrozelor, isteriei, convulsiilor, epilepsiei, tahicardiei. Întreaga plantă este utilizată atât în stare proaspătă, cât şi uscată. Planta de virnant este folosită pentru a produce menstruaţia. Infuzia este benefică pentru tuse, crampe şi colici. Puneți o linguriţă cu plantă uscată la jumătate de cană cu apă fiartă şi lăsați să se infuzeze 20 de minute. Nu consumați mai mult de o jumătate de cană pe zi!!
Frunzele, utile în probleme reumatice
Frunzele de virnant sunt folosite în cataplasme şi unguente pentru a calma durerile reumatice şi guta. Frunzele proaspete se pun pe tâmple pentru a calma durerile de cap. Cataplasmele cu ceai sunt plasate pe piept pentru a ajuta în caz de bronşită. Sucul sau uleiul este plasat în urechi pentru a calma durerile de urechi. Pentru eliminarea viermilor intestinali şi ca lubrefiant în dureri reumatice se foloseşte un macerat obţinut din frunze în ulei. Se lasă cinci-zece zile, se strecoară şi se fac frecţii pe abdomen pentru eliminarea viermilor intestinali şi frecţii pe locurile reumatice dureroase.
Crește pofta de mâncare
Empiric, pentru creşterea poftei de mâncare şi combaterea anorexiei, se pregătesc frunze proaspete plămădite în rachiu. Se bea câte un păhărel cu 30 de minute înainte de masă. Pentru tratarea de vătămătură (hernie; afecţiuni interne cu crize acute) se prepară un decoct dintr-o linguriţă cu plantă uscată şi mărunţită la două căni cu vin alb. Se fierbe cinci minute, se strecoară şi se bea o jumătate de pahar dimineaţa şi seara.
Doze recomandate
Stabilirea dozei de virnant, optimă pentru fiecare persoană, depinde de anumiţi factori precum vârsta, starea generală de sănătate şi existenţa unor condiţii medicale. Până la momentul actual, studiile de specialitate nu au putut releva o doză zilnică sigură pentru organism. În plus, trebuie să ţineţi cont de faptul că, în cazul tratamentelor pe bază de plante medicinale, respectarea cu stricteţe a dozelor recomandate este vitală! Administrat în cantităţi folosite în scopuri culinare, virnatul nu prezintă riscuri asupra organismului uman. Există însă situaţii când această plantă poate cauza efecte secundare precum iritaţii stomacale, modificări ale stării de spirit, tulburări de somn, senzaţie de ameţeală, spasme, tulburări cutanate, sensibilitate la razele solare, afecţiuni renale şi afecţiuni hepatice.
PONT. Vârfurile înflorite şi frunzişul se recoltează pe timp frumos, însorit, după ora 10:00. Se manipulează cu grijă, deoarece poate produce erupţii tegumentare. Intoxicaţia se manifestă prin agitaţie, uscarea buzelor şi a gurii.
Vechii celţi îl considerau magic
Vechii celţi considerau această plantă ca fiind antimagică, ce îi apără împotriva vrăjilor şi a magiei negre. O crenguţă proaspătă de virnant era folosită pentru a stropi cu apă sacră pentru consacrare, înţelepciune, binecuvântare şi vindecare. Planta uscată este arsă pentru purificare, pentru a scoate negativismul din rădăcină şi pentru a pune lucrurile în mişcare. Virnantul adăugat în apa de baie alungă blestemele sau vă protejează de ele. Este o plantă despre care se spune că cel mai bine crește atunci când este furată, iar prezenţa ei în grădini înfrumuseţează şi protejează atât casa şi grădina, cât şi pe oamenii care locuiesc acolo.