de Dana Georgescu
Fructele de porumbe, numite și scorombar, târn, cotobrel, mărăcine sau spin, se găsesc în arbuști ce cresc la marginea pădurilor și se recoltează după prima brumă. Aceste bobițe de culoare negru-albăstrui sunt fructe ale porumbarului (Prunus Spinosa), un arbust sălbatic din familia rozaceelor, ce crește la câmpie, în zonele montane și atinge trei metri înălțime, având ramuri spinoase și flori albe. În scop medicinal, de la porumbar se folosesc florile, mugurii, frunzele și coaja arbustului.
Țin la distanță dizenteria
Porumbele sunt fructe de pădure foarte bogate în tanin și în minerale importante precum calciu, potasiu, zinc, fier, cupru, sodiu, magneziu. De asemenea, ele conțin importante cantități de vitamine precum provitamina A, complexul B și vitamina C. Taninul este un antioxidant puternic ce acționează asupra creșterii imunității organismului și constituie astfel un dezinfectant puternic. Consumul de porumbe combate tartrul, vindecă amigdalita și protejează stomacul. De asemenea, aceste bobițe negre au acțiune astringentă și diuretică, efect antidiareic și antidizenteric și sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. Sunt folositoare și ca dezinfectant al căilor urinare și în tratamentul artritelor. Porumbele feresc organismul de răceală și de gripă, tonifică oasele, dinții și unghiile. Potasiul conținut de acestea ajută la o stabilizare a pulsului inimii și la reglarea hipertensiunii arteriale.
Mugurii „şterg” furunculele provocate de poluarea atmosferică
Florile de porumbar se culeg imediat după înflorire, una câte una. Ele conțin flavone, acizi organici, glicozide, kemferol, săruri de magneziu și potasiu și sunt recomandate ca sedativ și diuretic în tratamentul nefritelor, cistitelor și enteritelor. În homeopatie, florile porumbarului se folosesc în preparatele pentru combaterea durerilor de cap și în afecțiunile cardiace. Mugurii au acțiune tonică generală, de stimulent al mecanismelor de creștere și dezvoltare și al dezechilibrelor hormonale. Toate acestea îi recomandă în caz de: deficit imunitar, convalescențe postgripale sau după boli pulmonare, debilitate psiho-fizică, anorexie, inapetență, astenie generală, neurastenie, anemie, dizarmonii de creștere la copii, acnee juvenilă și furunculoză provocate de poluarea atmosferică. Frunzele se culeg prin luna iulie și se recomandă în erupții tegumentare, boli de rinichi, vezică, pentru eliminarea toxinelor din corp. Din coaja arbustului se prepară ceai care ajută la curățarea plămânilor.