Aninul negru este un arbore foios, cu o înălţime de până la 28 m. Creşte la altitudini de 800-1.000 m şi are la început o scoarţă cenuşie, ce devine cu timpul brună-negricioasă. Este un arbore iubitor de umiditate, aşa că îl veţi găsi prin apropiere de ape şi prin văile din regiunile de deal şi de câmpie, în pâlcuri.
Spuneţi adio transpiraţiei în exces
De la aninul negru se folosesc frunzele, mugurii şi scoarţa. Este cunoscut ca astringent, hemostatic, sudorific, febrifug, diuretic, antiinflamator şi cicatrizant. Scoarţa proaspătă de anin negru, dacă este mestecată, cauzează vomă. Deci nu o utilizaţi ca şi antiemetic! Acest vomitiv natural vă poate ajuta însă să scoateţi din organism substanţele toxice sau alcoolul pe care l-aţi ingerat în cantităţi prea mari. Scoarţa uscată şi măcinată, precum şi frunzele pot fi un bun tonic pentru organismul uman. Soluţia din oţet în care aţi fiert partea interioară a scoarţei este bună împotriva scabiei, a psoriazisului sau a inflamaţiilor pielii. Trebuie doar să vă ungeţi cu ea. Aceeaşi soluţie o puteţi folosi pentru a scăpa de transpiraţia în exces a picioarelor.
Întăreşte gingiile
Ca să scapaţi de diaree sau de febră beţi un decoct de scoarţă de anin negru. La o lingură cu pulbere de scoarţă se pune o cană cu apă. Se fierbe, apoi se lasă la răcit cinci minute şi se strecoară. Se bea în două reprize, la intervale mici de timp. Tot cu decoct vă puteţi spăla picioarele sau zonele în care transpiraţi excesiv, ca să scăpaţi de această neplăcere. Infuzia din două linguri cu frunze uscate la o cană cu apă, fierte împreună timp de cinci minute, poate fi folosită ca apă de gură. Întăreşte gingiile, închide rănile din gură şi are efect calmant în cazul durerilor de dinţi. Aceeaşi infuzie o puteţi folosi şi pentru spălături vaginale, ca să scăpaţi de leucoree. Un ceai din muguri de anin negru vă ajută să calmaţi durerile de stomac.
Ana Trifan
Trucuri pentru recoltare
Frunzele se culeg înainte ca fructele să ajungă la maturitate. Lăsaţi-le la uscat în strat subţire într-o cameră mai întunecoasă, dar bine aerisită. Mugurii se recoltează primăvara şi se usucă la fel ca şi frunzele. Scoarţa trebuie să o luaţi de pe ramuri care să nu fie mai bătrâne de cinci ani. Se usucă tot la umbră, în camere bine aerisite. Depozitarea frunzelor, mugurilor şi a scoarţei uscate se va face în pungi de hârtie.