de Raluca Grințescu
Cei care văd pentru prima oară o rădăcină de ginseng sunt uluiţi la propriu de asemănarea acesteia cu un corp omenesc. Practic, asemănarea este atât de mare, încât multe persoane au impresia că privesc o păpuşă stângaci realizată. Astfel, numele este derivat din termenul Ren-Shen, care se traduce Rădăcina-Om. Bazându-se pe acest aspect deosebit, chinezii au dezvoltat un adevărat folclor referitor la paralela dintre aspectul fiziologic al ginsengului şi valenţele sale de vindecare şi regenerare a organismului uman.
Secretul care asigură longevitatea
De-a lungul timpului, chinezii l-au considerat, fără îndoială, ca fiind secretul care asigură longevitatea. Observaţiile lor, bazate pe experimente care au vizat generaţii întregi de centenari, au relevat faptul că toţi aceştia au consumat ginseng sub diferite forme pe întreaga perioadă a vieţii. Cele mai noi descoperiri ale savanţilor care studiază ginsengul au evidenţiat că substanţele active din acesta, ginsenoizii, după cum sunt denumite, au proprietăţi antiinflamatoare, antioxidante şi chiar stopează dezvoltarea tumorilor de tip malign şi benign.
Ginsengul coreean (Panax ginseng)
Ginsengul coreean, cunoscut şi sub numele de ginseng chinezesc, este disponibil în întreaga lume în diferite preparate, iar în Asia este folosit de peste 7.000 de ani datorită proprietăţilor sale curative. Principalii constituenţi biologici activi din rădăcinile de ginseng sunt un amestec de saponine triterpenice denumite ginsenozide. Rădăcinile mature, de cel puţin şase ani de ciclu vegetativ al plantei, conţin 2%-3% ginsenozide. Cel puţin 30 ginsenozide au fost identificate până în prezent. Pe lângă aceste componente s-au mai identificat şi polizaharide complexe, panaxinol, polipeptide, vitamine în special din grupul B, săruri minerale, microelemente, urme de ulei esenţial.
Efecte asupra sistemului nervos central şi periferic
Acţiunea farmacologică a produselor pe bază de Ginseng este foarte variată şi complexă, dar, în prezent, s-a demonstrat ştiinţific că măreşte eficiența fizică şi mintală, precum şi capacitatea de adaptare a organismului în condiţii defavorabile, de suprasolicitare la reacţii adverse ale mediului. Datorită acestei acţiuni, produsele din ginseng sunt folosite în medicina occidentală pentru capacitatea adaptogenică, ca energetic, tonic şi stimulant al funcţiei cognitive, în special în situaţiile de activitate mintală şi fizică, fiind indicate şi sportivilor de performanţă. Extractele selective de Panax ginseng prelungesc vitalitatea neuronilor cerebrali cultivaţi „in vitro”. Alte studii au demonstrat şi acţiunea protectivă a extractelor pe bază de Ginseng în toxicitatea cauzată de alcoolism sau de alte substanţe nocive care pot împiedica dezvoltarea normală a embrionului fetal.
Previne formarea leziunilor în ulcer
Preparatele pe bază de Panax ginseng şi ginsenozidele în special sunt active în multe modele de ischemie la nivel cerebral în doze de 100 mg/kg administrate intravenos, iar la nivelul miocardului, în doze de 100-200 mg/kg. În asociere cu alte preparate pe bază de plante, acţiunea asupra aparatului cardiovascular se potenţează. Astfel, la oameni, administrarea de 200 mg de ginseng în asociere cu Gingko Biloba determină o reducere a presiunii arteriale, a frecvenţei cardiace şi a agregării plachetare. De asemenea, ginsengul chinezesc previne formarea leziunilor în ulcerul gastric. În medicina tradiţională chineză, planta este utilizată pentru normalizarea glicemiei, dar şi în caz de tensiune arterială.
PONT. Consecinţă a acţiunilor imunostimulante şi asupra memoriei, preparatele pe bază de Panax ginseng au fost propuse fie ca atare, fie în asociaţie cu alţi fitocomplecsi, ca remediu în fenomenele de îmbătrânire.
Şi-a dovedit utilitatea în afecţiunile de la nivelul muşchilor gâtului
Ginsengul siberian (Eleutherococcus senticosus din familia Araliacee) este o varietate care se cultivă în Siberia (de unde i se trage şi numele), dar şi în China, Coreea şi Japonia. El nu este rudă cu ginsengul chinezesc (Panax ginseng) decât prin unele proprietăţi terapeutice, însă compoziţia lor chimică diferă. Ginsengul siberian şi-a dovedit utilitatea în cazurile de epuizare, neurastenie, dureri localizate la nivelul muşchilor gâtului, tremurături ale limbii şi cearcăne. Doze recomandate: 500-3.000 mg, timp de trei luni, urmate de două-trei săptămâni de pauză. Polizaharidele din ginseng îmbunătăţesc funcţia sistemului imunitar în situaţiile când activitatea lui este deficitară. Administrarea de ginseng siberian creşte producţia de celule imunocompetente şi le activează pe cele deja existente. S-a confirmat acţiunea plantei în tratarea simptomelor de supresie a măduvei osoase prezentă la pacienţii aflaţi sub chimioterapie sau radioterapie, în cazul bolilor canceroase.
Măreşte capacitatea de efort fizic
Planta măreşte capacitatea de efort fizic (în special anduranţă, coordonarea şi îmbunătăţirea reflexelor), efectul fiind constatat la sportivii de performanţă. Ea îmbunătăţeşte şi memoria, ameliorează vigoarea mintală şi vigilenţa, creşte capacitatea de muncă şi viteza de reacţie. Doze (în convalescenţă): 2-3 g pulbere pe zi, timp de două luni. În doze de 4-6 g împărţite în trei părţi pe zi, cu ultima administrare cu trei ore înainte de culcare, ginsengul are acţiune sedativă, utilă în in- somnii, îmbunătăţind calitatea somnului profund (fără vise). Datorită antioxidanţilor conținuţi, ginsengul siberian este un stimulant cardiac, un agent hipotensiv, având şi indicaţii certe în fragilitatea capilară, ateroscleroză (scade valoarea colesterolului) şi angină pectorală.
Diminuează bufeurile
Ginsengul siberian creşte rezistenţa organismului faţă de infecţii, fiind eficient în virozele respiratorii (răceli şi gripe), afecţiunile genito-urinare şi infecţiile cu virus herpetic tip 2. De asemenea, planta reduce inflamația la nivel articular la bolnavii cu artrită reumatoidă, încetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Ginsengul siberian este indicat în impotenţa de origine hormonală, în tulburările de dinamică sexuală masculină (libido scăzut), în sterilitatea feminină şi masculină, în dereglările de ciclu menstrual şi în menopauză (reducând bufeurile, datorită efectelor similare estrogenilor). Doze în impotenţă: 3-5 g pulbere pe zi, timp de trei-patru luni, în special la bărbaţii aflaţi la vârsta a treia (se poate lua şi în hipertrofia de prostată).
Reacţii secundare şi contraindicaţii
La începutul administrării, unii dintre bolnavii hipertensivi pot constata o creştere moderată a tensiunii arteriale, ceea ce a condus la recomandarea privind administrarea cu prudenţă a ginsengului siberian, în doze mici sau moderate, sub controlul medical al tensiunii. Alte neplăceri ce pot apărea în urma administrării plantei sunt: insomnie, somnolenţă, vărsături, dureri de cap, confuzie sau aritmii cardiace. La femeile aflate la menopauză pot apărea sângerări vaginale din cauza efectului substanţelor fitoestrogene din compoziţie. În acest caz se va consulta medicul, pentru a reduce sau pentru a stopa administrarea. Planta creşte acţiunea antibioticelor din clasa „Mycine”, necesitând reducerea dozelor. Bolnavii care iau Digoxină sau preparate similare trebuie să evite ginsengul siberian, deoarece acesta creşte concentraţia plasmatică a Digoxinei. Se va evita administrarea şi la pacienţii care iau barbiturice pentru tratamentul insomniei sau al epilepsiei, la bolnavii cu apnee obstructivă în timpul somnului, cu narcolepsie, cu diabet (pentru a se evita hipoglicemia) sau care iau medicamente antitrombotice.