de Raluca Grințescu

Iedera (Hedera helix) este folosită în special sub formă de calmant al durerilor încă din Antichitate. Plantă mereu verde, a constituit întotdeauna un simbol al vieţii şi al muzelor în artă - poeţii fiind mereu decoraţi cu coroniţe de iederă. În anul 2010, iedera a fost desemnată planta medicinală a anului. Cunoaştem cu toţii iedera, care prin tulpina puternică se prinde de ziduri şi de copaci şi acoperă pământul pădurilor. Nu se dă în lături nici în faţa betonului sterp şi nici a lunilor întunecate de iarnă - cu frunzele în diferite nuanţe de verde, aduce un strop de culoare în spaţiul gri. Acţiunea terapeutică a acesteia este însă mai puţin cunoscută. Cel mai adesea, părinţii sunt cei care sunt familiarizaţi cu beneficiile acestei plante, deoarece atacurile de tuse convulsivă ale copiilor pot fi tratate cu suc de iederă în perioadele de răceală.

Conține saponine

În Antichitate, frunzele, fructele şi rădăcinile iederii erau folosite atât intern, cât şi extern, împotriva durerilor de urechi, de cap şi de dinţi, în tratarea gutei, a durerilor de splină, a celor menstruale, a afecţiunilor pulmonare, a febrei şi a arsurilor. În prezent, este folosit extractul din frunze de iederă, efectele benefice fiind demonstrate şi prin studii ştiinţifice. Puterea de vindecare a iederii se datorează aşa-numitelor saponine, a căror denumire este explicată de spuma asemănătoare săpunului pe care acestea o formează (din latinescul „sapo„ = „săpun”). Acestea au un efect lichefiant, ajută expectoraţia, ameliorează crampele şi distrug germenii. De aceea, iedera este folosită şi în tratarea infecţiilor acute şi cronice şi în afecţiunile căilor respiratorii şi a tusei convulsive. Şi homeopatia apelează la beneficiile iederii.

Ateroscleroză

Se pun la fiert două linguriţe cu frunze şi rămurele tinere de iederă în 250 ml apă. După ce fierb 10 minute, se ia vasul de pe foc. Ceaiul are efect vasodilatator, fiind eficient în cazul persoanelor care suferă de ateroscleroză (îngustarea vaselor de sânge prin acumularea de grăsimi pe pereţii acestora). Zilnic, se beau câte două-trei ceaiuri, într-un interval de 14 zile.

Reumatism

În cazul durerilor reumatice, pe zona afectată se pun comprese cu 20 de picături de tinctură de iederă diluată cu puţină apă călduţă. Leacul ajută la calmarea durerii şi la reducerea inflamaţiei.

Erizipel

Pentru erizipel, o boală infecţioasă acută a tegumentelor produsă de microbi (streptococi), este eficient tratamentul cu tinctură de iederă, sub formă de compresă. Se amestecă o linguriţă cu tinctură de iederă în 100 ml apă. Cu ajutorul unui tampon de vată înmuiat în această soluţie antiseptică se badijonează zonele afectate de infecţie, de obicei mâinile şi picioarele. Pansamentele se schimbă de trei ori pe zi, până la vindecare.

Otită

În cazul infecţiilor localizate la nivelul urechilor, se foloseşte tinctura de iederă. Sticluţa cu tinctură se încălzeşte la temperatura corpului. Apoi, bolnavul îşi toarnă în urechea infectată trei-patru picături de tinctură şi stă cu capul culcat pe urechea sănătoasă 30 de minute. După aceea, bolnavul trebuie să stea întins cu capul pe urechea bolnavă un interval de 15 minute. Tinctura reduce inflamaţia specifică otitei, mai ales în cazul copiilor. Tratamentul se aplică de trei-patru ori pe zi, timp de zece zile. Dacă simptomele nu se atenuează după primele zile, se recomandă consultul medicului specialist ORL.

Alopecie

Căderea părului pe zone mai restrânse sau mai întinse ale capului poate fi tratată cu tinctură de iederă. Intern, se administrează de trei ori pe zi câte 15 picături de tinctură diluată în 50 ml apă. Tratamentul trebuie urmat cel puţin 21 de zile. În paralel, zilnic, se fac şi tamponări locale cu tinctură de iederă amestecată cu tinctură de ardei iute (câte 15 picături din fiecare, diluate în 50 ml de apă).

Dismenoree

Pentru ciclul menstrual dureros şi abundent este indicată infuzia preparată dintr-un amestec de plante: câte 40 g iederă, cuişoare, coada-şoricelului şi câte 20 g mărar şi seminţe de ţelină. Se amestecă toate ingredientele, se opăresc cu două linguri cu apă şi se lasă să se infuzeze 10 minute. Se strecoară infuzia şi se bea călduţă. Se consumă câte trei ceşti de ceai pe zi, în cure de şase săptămâni. Tratamentul se repetă de două ori pe an.

Pentru celulită, lapte şi tinctură

Iedera se foloseşte în tratarea celulitei, sub formă de lapte şi de tinctură. Planta are proprietăţi curative, antiseptice şi antiinflamatoare, ajută la eliminarea apei din ţesuturi, destinde tegumentul şi redă supleţea pielii. Laptele contra celulitei se prepară din câte 10 ml tinctură de iederă, apă de hamamelis şi ulei aromat de lămâie, 20 ml ulei de gălbenele şi 150 ml lapte demachiant. Laptele obţinut se aplică în strat subţire pe zonele afectate de celulită.

Risc de intoxicații

Deşi benefică, iedera poate fi şi periculoasă. Frunzele proaspete şi sucul acestora pot provoca reacţii alergice ale pielii. În plus, fructele plantei sunt toxice, în special pentru copii. Consumul fructelor de iederă poate provoca stări de greaţă, diaree şi vomă. De aceea se recomandă consumarea exclusiv a preparatelor disponibile în farmacii.

Cum opriți răspândirea otrăvii

l Spălați-vă cu apă caldă hainele pe care le-ați purtat atunci când ați atins iedera otrăvită. În acest fel ar trebui să iasă tot urushiolul, și astfel erupțiile cutanate nu se vor răspândi;

• Clătiți-vă pantofii. Spălați-vă și încălțămintea pe care o purtați când ați intrat în contact cu planta;
• Câinii și pisicile nu se pot otrăvi de la această iederă, dar blana lor poate fi acoperită cu urushiol. Dacă animalul v-a însoțit prin locurile unde ați atins iedera, faceți-i o baie în apă cu săpun. Purtați mănuși de cauciuc când le faceți baie, pentru a evita atingerea pielii cu urushiolul.

Saponinele din iederă se regăsesc şi în lemnul-dulce (răculeţ), şi în florile primulei - de aceea sunt folosite frecvent în pregătirea amestecurilor ceaiurilor de răceală

Cum amelioraţi mâncărimea cauzată de iedera otrăvitoare

• Utilizați o compresă de oțet pentru a usca erupțiile cutanate și pentru a ameliora pruritul. Se amestecă jumătate de ceșcuţă cu oțet alb cu 1-1/2 cești cu apă. Lăsați amestecul în frigider. Când aveți nevoie, umeziți o cârpă în soluție și puneți-o pe erupțiile cutanate;
• Înmuiați o cârpă în lapte rece și țineți-o pe piele. Laptele rece este mai liniștitor pentru mâncărimile pielii decât apa rece. Cauza este necunoscută încă, dar poate că grăsimea din lapte ajută;
• Folosind un tampon de vată, tratați erupțiile de pe piele cu hamamelis, care este un bun calmant;
• Umeziți un pliculeț de ceai (negru sau verde, nu contează) și aplicați-l pe pielea afectată de mâncărime. Acidul tanic din ceai, care este astringent, ajută la contractarea țesutului inflamat, calmând mâncărimea;
• Faceți o baie caldă în care ați adăugat câteva linguri cu fulgi de ovăz măcinaţi într-un blender. Fulgii de ovăz ameliorează mâncărimea;
• Pentru a usca erupțiile cutanate, relaxați-vă într-o baie care conține sare Epsom (sare amară). Urmați instrucțiunile de pe etichetă.