de Dana Georgescu
Banalul stuf - omniprezent în zonele umede din toate regiunile temperate și tropicale ale lumii, în spații inundate, în bălți, în mlaștini, în iazuri și în preajma lacurilor sau pe marginea râurilor - nu este numai o materie primă pentru construcții și accesorii ecologice, pentru producerea hârtiei ori plantă furajeră sau combustibil, ci și o plantă medicinală.
Se înmulțește ușor, prin rizomi
Stuful (Phragmites australis), cunoscut și sub numele de trestie sau trestie-de-apă, este o plantă erbacee perenă, care face parte din familia Poaceae, ordinul Poales. Este o graminee cu o înălțime impresionantă, de 1-4 m, având tulpina dreaptă, terminată cu o inflorescență sub formă de panicul. Frunzele, verzi-albăstrui, cu lungimi între 40 şi 50 cm, sunt lungi, lanceolate, fibroase, aspre, cu margini tăioase. Florile, sub forma unui panicul lung stufos piramidal, au culoarea violet sau gălbui. Înflorește în perioada iulie-septembrie. În lunile de toamnă are loc coacerea semințelor mici, de formă alungită. Înmulțirea se face foarte ușor prin rizomi.
Rădăcina ameliorează stările de greață
Pentru terapii se recoltează, în special, rădăcina, din care se prepară decoct și extract, dar și tulpina, frunzele și mugurii plantei. Rădăcina are un conținut de substanțe active foarte importante, precum vitaminele C, B1 și B2, grăsimi, proteine, acizi grași, aminoacizi, acid cafeic, compuși steroizi, asparamid, carbohidrați, alcaloizi, tocoferol și altele. Celelalte părți ale stufului sunt bogate în substanțe flavonoide. În medicina tradițională, rădăcina este utilizată mai ales în tratamentul infecțiilor și inflamațiilor tractului urinar, a micțiunilor dureroase și în ameliorarea stărilor de greață și vomă, ea având un bun efect diuretic și antiinflamator.
Au efecte pozitive și în unele afecțiuni dermatologice
Stuful mai este apreciat și pentru proprietățile antipiretice, antiemetice, febrifuge, purificatoare, antitusive, sedative, antidiabetice și coleretice ale rădăcinii. Persoanele care suferă de artrită se pot trata prin aplicarea pe zona afectată de cataplasme locale din rădăcina mărunțită. Preparatele de stuf sunt recomandate și în tratarea reumatismelor, a febrei și a gutei. Au efecte pozitive și în unele afecțiuni dermatologice, mai ales atunci când aceste afecțiuni au cauze interne.
PONT. Mugurii tineri de stuf se folosesc proaspeți în forma lor naturală sau fierți, în preparate culinare pe bază de carne, în supe și în salate. Rădăcina este utilizată și ea în alimentație, având gust dulce, poate fi consumată crudă, prăjită, coaptă sau fiartă.
În caz de mușcături de insecte, se aplică pe zona afectată cataplasme cu rădăcină mărunțită de stuf
În România, cel mai cunoscut loc cu stufărișuri este Delta Dunării, cel mai mare areal din lume pe care crește stuful, ținutul numărând 15 zone de recoltare, care însumează 280.000 de hectare, potrivit www.info-delta.ro