de Roxana Istudor şi Alexandru Filcu

Arbust longeviv destul de comun, cimișirul se întâlnește în păduri și are dovedite valențe terapeutice prin folosirea rădăcinii, scoarței și frunzelor, din care se prepară infuzie, decoct sau tinctură.

Buxenina poate opri dezvoltarea celulelor canceroase

Unele dintre cele mai importante substanțe active din cimișir sunt vitaminele - în special vitamina C -, taninul și cu precădere o substanță rară: buxenina. Ceaiul pe bază de cimișir este recomandat pentru combaterea asteniei de primăvară, precum și în caz de răceli - scade febra și acționează ca un sedativ ușor. Unul dintre rolurile considerate excepționale ale acestei plante este, potrivit doctorului Alexander Reinhardt, faptul că, datorită buxeninei, care este un alcaloid, dezvoltarea celulelor canceroase poate fi oprită, lucru dovedit în laborator.

Aliat al sistemului digestiv

Cimișirul are efecte benefice și asupra sistemului digestiv, fiind folosit în terapii care țintesc unele afecțiuni ale ficatului. Prin tradiţie, cimișirul este utilizat ca remediu în problemele bilei. Decoctul necesar tratamentului cu cimișir se face din 30 g rădăcină sau 50 g frunze uscate (dacă frunzele sunt verzi, se pun 80 g), care se adaugă la un litru de apă. Se beau trei cești în fiecare zi, fără a se depăși doza, dat fiind faptul că tratamentul poate deveni toxic.

Frunzele, alternativă pentru chinină în cazul malariei

Frunzele acestui arbust conțin uleiuri esențiale, iar scoarța, minerale ca potasiu, magneziu, fosfor, fier. Au fost folosite pe scară largă încă din vechime pentru tratarea febrei persistente și recurente (a malariei cu precădere, chiar ca o veche alternativă pentru chinină), iar proprietățile antiinflamatoare le-au recomandat în gută și infecții ale tractului urinar sau în probleme cronice ale pielii. Un anumit tip de ulei esențial extras din cimișir a fost folosit ca remediu în cazuri de epilepsie sau pentru durerile acute de dinți.

Scoarţa, folosită împotriva sifilisului

Scoarța de cimișir este cunoscută din perspectivă terapeutică și a fost folosită mult timp ca remediu împotriva reumatismului sau chiar a sifilisului. Tinctura, de pildă, este considerată un bun tonic și a avut la un moment dat reputația că ar fi vindecat lepra! Mai departe, anumite substanțe active din acest arbust au fost utilizate pentru proprietățile lor laxative. În timp, folosirea cimișirului s-a diminuat, în special din cauza intervenției unor efecte adverse în condiții de neconsultare a specialistului și de administrare nepotrivită. Este bine de știut că nu este indicată automedicația cu această plantă.

Precauţii şi administrare doar după consult de specialitate

Cimișirul are unele proprietăți pentru sănătatea omului sau pentru lupta cu anumite afecțiuni, dar este contraindicată folosirea produselor acestui arbust în lipsa consultării unui medic specialist sau unui profesionist în domeniu. Efectele secundare pot fi foarte serioase, arbustul consumat fără control sau „după ureche” putând deveni toxic pentru organism și implicit extrem de periculos pentru consum. De exemplu, dacă apar semne de toxicitate chiar și cazul în care se beau doar trei cești cu ceai de cimișir, tratamentul se va întrerupe, fiind reluat după un anumit timp, cu doze mai mici. Printre manifestările neplăcute care pot interveni se numără durerile abdominale, stările de vomă, amețelile, chiar convulsiile, notează herbal-supplement-resource.com.