de Claudia Stan
Laptele-câinelui este o specie de plante originară din Europa, Africa şi Asia. Terenul arabil este locul preferat al plantei, ce creşte până la înălţimea de 10-50 cm. Frunzele sunt ovale, iar florile sunt mici şi galbene, ce rezistă până la sfârşitul verii.
Combate fragilitatea vasculară
Planta este foarte toxică, iar din cauza gustului acru pe care îl are este evitată de animale. Laptele-câinelui conţine latex alb, răşină, amidon, uleiuri grase şi eterice, tanin şi albumină, ce sunt extrase de industria farmaceutică. În plus, vindecă fragilitatea vasculară prin aplicarea sucului alb (ce iese la ruperea tulpinii) între degete. Se recomandă ungerea zilnică a locului până la vindecare. De asemenea, psoriazisul (o boală cauzată de alimentaţia nesănătoasă sau de stres) este o altă afecţiune ce poate fi tratată cu laptele-câinelui. Pentru aceasta se ung părţile afectate cu suc din tulpinile tinere ale plantei, după care se aplică alifie de propolis (pe care o puteţi procura din farmacii).
Evitaţi contactul sucului din plantă cu ochii, deoarece poate produce o conjunctivită gravă sau chiar orbire!