de Elena Şerban
Bobul de grădină (Vicia faba) este o legumă ce a fost pe nedrept uitată în gastronomia românească. Bobul de grădină este o plantă erbacee, anuală, autogamă, legumicolă, cu valoare terapeutică, originară din bazinul mediteranean. Despre această legumă se ştie că se cultiva şi se consuma încă din epoca bronzului. Bobul nu a trecut neobservat nici în Roma, localnicii folosindu-l chiar şi la fabricarea pâinii în amestec cu grâul. Şi în antichitate era apreciat ca plantă alimentară de egipteni, evrei, greci. De altfel, marele matematician Pitagora îl recomanda discipolilor săi, datorită proprietăţilor sale.
Legumă plină de proteine
Vicia faba are o importanţă deosebită, de la ea se utilizându-se tulpina, frunzele, florile şi păstăile. Seminţele (boabele) conţin proteine, hidraţi de carbon, grăsimi, celuloză, săruri minerale de sodiu, potasiu, fosfor, calciu, fier, magneziu, mici cantităţi de vitamine A, B, B2, C. Păstăile verzi conţin apă, proteine, grăsimi, substanţe extractive neazotate, celuloză, vitaminele B, B2, C şi au o valoare energetică de 101 kcal la 100 g. Florile şi părţile aeriene ale plantei se recoltează pe timp frumos, în lunile iunie-iulie. O dată ce au fost recoltate se usucă la umbră în strat subţire.
Seminţele sunt întrebuinţate în hrana omului, sub forma diferitelor preparate culinare: supe, piureuri, surogat de cafea, pâine (în amestec cu făină de grâu sau de secară).
Tratează afecţiunile urinare
Tulpina, frunzele, florile şi păstăile au acţiune diuretică şi sedativă. Curele cu boabe sau cu părţi aeriene de Vicia faba sunt recomandate în tratarea afecţiunilor aparatului urinar, în colici nefritice, litiază renală, inflamaţii ale prostatei, reumatism. Se utilizează părţile aeriene ale plantei sau cenuşa rezultată din arderea tulpinilor şi a păstăilor.
Remediu de top în epilepsie
Florile de bob de grădină opărite sunt excelente pentru a scăpa de afecţiunile renale. În acest sens opăriţi două linguri cu flori în 250 ml de apă în clocot. După ce ţineţi acoperit circa un sfert de oră strecuraţi. Infuzia obţinută se bea de trei ori pe zi, câte o cană, dimineaţa, la prânz şi seara.
Decoctul din seminţe de bob este indicat în tratarea albuminuriei, ca diuretic şi sedativ în dureri ale căilor urinare. Acesta se obţine din 100 g seminţe măcinate la un litru de apă. După ce fierbeţi zece minute lăsaţi acoperit un sfert de oră şi apoi strecuraţi. Decoctul se bea pe parcursul unei zile.
Dacă planta se fierbe în vin (două-trei mâini de plantă la o jumătate de litru de vin) se obţine un produs eficient în tratarea epilepsiei. Se bea câte un pahar de trei ori pe zi.
Cistita şi prostatita se tratează tot cu ajutorul unei infuzii. Aceasta se prepară opărind o lingură cu flori uscate la o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperită 20 de minute. Se strecoară. Se beau trei căni pe zi.
Cataplasmă pentru amigdalită
Bobul se utilizează nu doar intern. Are efecte deosebite în tratarea amigdalitei, dacă se foloseşte sub formă de cataplasmă, astfel: ardeţi câteva păstăi cu tot cu boabe. Cenuşa astfel obţinută se aplică sub formă de cataplasmă pe gât.
Pielea afectată de abcese se reface dacă se pun în zona respectivă frunze zdrobite.
Şi durerile reumatismale se pot atenua dacă în apa de baie turnaţi decoct din florile plantei. Acesta se poate obţine prin fierberea a trei-patru mâini de flori într-un litru de apă.
Dacă se consumă sub formă de mâncăruri (de orice fel), bobul întârzie apariţia simptomelor maladiei Parkinson. Mâncarea pe care v-o recomandăm este foarte hrănitoare, dar are şi efecte benefice asupra organismului. Reţeta este foarte simplă şi mai ales foarte economicoasă.
Ingrediente: un kilogram de bob uscat, două cepe potrivite ca mărime, o lingură cu bulion, sare şi piper.
Mod de preparare: bobul se fierbe până se umflă, se scurge de apă şi se curăţă de coajă. Miezul de bob se pune din nou la fiert cu sare şi piper. După ce s-a fiert foarte bine, boabele se zdrobesc şi se obţine un soi de piure. Pentru a se subţia se pune puţin ulei. La final adăugaţi la suprafaţă un strat de ceapă călită cu bulion pe deasupra. Apoi se dă la rece, şi se încheagă ca piftia.