de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu
Multă lume cunoaște valoarea fructelor de ienupăr, folosite în multe bucătării tradiționale pe post de condimente. Dar ienupărul are cu certitudine proprietăți terapeutice dintre cele mai remarcabile, stând la baza multor tratamente direcționate spre sănătate.
Rezultate vizibile în infecțiile renale
Ienupărul este foarte bogat în substanțe antimicrobiene, ceea ce îl face un detoxifiant de top. Efectele sale sunt surprinzător de rapide în cazuri de infecţii renale şi urinare, precum și în reumatism. Cele mai importante substanțe din perspectiva medicinei tradiționale sunt uleiul volatil, ienuperina, acizii organici, sărurile de potasiu și calciu. Toată această gamă complexă de compuși reprezintă o sursă majoră de aliați pentru terapii. De exemplu, ienupărul este utilizat cu succes în obezitate, ca și în retenţia de lichide produsă de bolile cardiovasculare. De asemenea, este renumit pentru efectele benefice în lupta cu majoritatea intoxicațiilor lente pe care le poate suferi organismul pe parcursul vieții.
Extraordinar în tratamentul HIV
Ienupărul se foloseşte pe scară largă și de multă vreme pentru rolul său de drenare şi de purificare în cazuri de hepatită, ciroză şi diabet. În aceste situaţii, se ţin două cure succesive cu boabe de ienupăr, la distanţe de trei-cinci zile una de cealaltă. Totodată, ienupărul este excelent ca adjuvant în tratamentul bolilor virale grave (HIV, meningoencefalită virală, herpes), în special atunci când este asociat cu o alimentaţie preponderent vegetariană. De asemenea, un rol consacrat al ienupărului se poate observa în afecțiuni nervoase, cum ar fi nevroza, depresiile, stările de angoasă şi de anxietate. Pe termen lung și urmat sub atentă supraveghere medicală, tratamentul cu ienupăr se dovedeşte a fi psihostabilizant şi anxiolitic, grăbind vindecarea atât în cazul bolilor fizice, cât şi al celor psihice.
Cura cu boabe de ienupăr, asociată unei alimentaţii naturale şi unor schimbări de atitudine pe direcția adoptării unui stil de viață sănătos, poate fi remarcabilă pentru ameliorarea stării generale a organismului. Acest tratament durează 23 de zile. Boabele de ienupăr se iau întotdeauna pe stomacul gol, mestecându-se încet. În prima zi se consumă patru boabe, în a doua zi, cinci boabe, doza zilnică crescând cu câte un bob pe zi, până se ajunge la 15. Din acest moment, procesul se inversează, în fiecare zi scăzându-se câte un bob, astfel încât în cea de-a 23-a zi se va ajunge din nou la patru boabe de ienupăr. Specialiștii recomandă ca pe parcursul acestei cure să nu se mănânce deloc carne şi să se reducă semnificativ din alimentație prăjelile, alimentele conservate, aditivii alimentari.
Eficient în anorexie
Prin administrarea boabelor de ienupăr ca atare, veţi beneficia din plin de vitamina C, vitaminele din grupa B, uleiurile volatile, flavonoidele şi taninurile conţinute de acestea. Cura cu boabe de ienupăr este recomandată în caz de afecţiuni digestive: enterite, colite (mai ales colitele de fermentaţie), enterocolite, infecţii gastrointestinale, sindrom enterorenal, dizenterie. De asemenea, efectele acestei plante sunt notabile în tratamentul gutei, edemelor, afecţiunilor neuromusculare, a tendoanelor şi ligamentelor. Grație calităților diuretice, carminative, analgezice și bronhodilatatoare, ienupărul și-a demonstrat eficacitatea în bronșite acute și cronice, precum și în anorexie, contribuind la recâștigarea poftei de mâncare.
Uleiul combate problemele reumatice
Există de secole obiceiul ca primăvara să se facă o cură cu ienupăr pentru curățarea sângelui, în special sub formă de decoct. La nivel extern, planta se utilizează ca ulei, extras din fructe și amestecat cu alcool rafinat. Este deosebit de eficient pentru frecții în cazul durerilor articulare provocate de reumatism, precum și împotriva unor boli ale pielii, cum ar fi eczemele. Totodată, ceaiul din boabe de ienupăr combate diareea și vărsăturile. De altfel, mulți locuitori din satele de munte din Italia, Austria sau Germania prețuiesc în mod deosebit puterea tămăduitoare a ienupărului pentru cazuri de răceală, bronșite acute sau cronice. În aceste zone, oamenii păstrează în casă rachiu de ienupăr, pe post de băutură medicinală.
Administrare sub supraveghere medicală
Tratamentul cu ienupăr se administrează doar la recomandarea şi sub supravegherea unui medic fitoterapeut, întrucât planta are totuși o serie de contraindicații. De pildă, poate fi iritantă, fiind, de altfel, contraindicată în caz de menstruaţii abundente şi, de asemenea, în perioada sarcinii, pentru că există riscul unor efecte abortive. Totodată, administrarea ienupărului trebuie strict controlată de specialist în caz de nefrită acută şi cronică sau de nefroză.