de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu

În Evul Mediu, angelica era considerată un adevărat panaceu pentru multe afecțiuni. Secolele care au trecut nu au diminuat cu nimic larga utilizare terapeutică a acestei plante medicinale de excepție, cunoscută și sub numele de iarba îngerilor.

Redutabil aliat împotriva cirozei

Plantă de leac din gama celor mai cunoscute și mai apreciate, angelica are un spectru larg de acțiune terapeutică. Privind la efectul asupra sistemului digestiv, se remarcă acțiuni antibiotice, antiseptice, depurative, antifermentative, calmante ale durerilor gastrice, digestive, stimulatoare ale apetitului şi ale secreţiei hepatopancreatice. Ca urmare, angelica este un redutabil aliat împotriva gastroduodenitei cronice, arsurilor stomacale, ulcerului gastroduodenal, cirozei, dischineziei biliare, enteritei, balonării sau bulimiei pe fond nervos. Se administrează sub formă de decoct din rădăcini şi din seminţe, tinctură (câte o linguriţă, de trei-patru ori pe zi, înainte de mese) sau pulbere din rădăcini şi seminţe uscate şi măcinate fin, care se ţine sub limbă timp de cinci minute.

Bună în agitaţie nervoasă şi în stări depresive

Angelica a demonstrat în timp o acțiune benefică în lupta cu bolile respiratorii cum sunt astmul bronşic, bronşitele cronice, gripa, tusea, febra, tuberculoza, sinuzita. Administrarea plantei se face sub forma decoctului, a tincturii, a uleiului volatil (în doze reduse), precum și prin mestecarea seminţelor de trei ori pe zi, metodă ce a dovedit efecte benefice notabile.

De asemenea, angelica se evidențiază ca un bun sedativ ale sistemului nervos, cu efecte antinevralgice, analgezice şi antispastice. Este un dovedit aliat în stările de astenie fizică şi intelectuală, nevralgii, agitaţie nervoasă, stres, migrene, oboseală, anxietate, stări depresive, dureri de cap, spasme de origine nervoasă.

Uleiul din seminţe de angelică este renumit pentru capacitatea de a ajuta concentrarea nervoasă și de a susține memoria, grație stimulării cerebrale pe care o generează. Demn de menționat este faptul că aceleași proprietăți care o recomandă celor tineri se dovedesc de un real folos și în cazul vârstnicilor, întârziind procesul de îmbătrânire prin susținerea activității cerebrale. De asemenea, angelica poate fi folosită cu succes, sub formă de comprese cu decoct sau tinctură diluată, într-o multitudine de afecțiuni externe, cum ar fi erupţiile tegumentare, eczemele, plăgile, acneea, contuziile și ulceraţiile de tot felul. Totodată, angelica este unul dintre cei mai buni prieteni vindecători ai celor aflați în convalescență.

Forme de preparare

Angelica nu poate lipsi din arsenalul plantelor vindecătoare cu care omul modern vine în fața bolilor secolului - și nu numai. Este de folos sub formă de infuzie - rădăcini, seminţe şi tulpini, o lingură la 250 ml apă clocotită (se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau două-trei căni cu ceai pe zi, înainte de mese), decoct - 10-15 g rădăcini uscate la 500 ml apă (se fierbe 10-15 minute la foc mic şi se beau două-trei ceaiuri pe zi, înainte de mese), macerat din rădăcini şi din seminţe (în părţi egale), care se prepară din 20 g plantă la un litru de apă rece (cu efect în afecțiunile digestive acute) sau tinctură din rădăcini, 20 g în 100 ml alcool (se lasă la macerat timp de zece zile şi se iau câte 10-20 de picături de trei ori pe zi, înainte de mese, într-o cură de 30 de zile).

În linia întâi a cosmeticii

Nu degeaba este angelica o plantă considerată ca având nenumărate beneficii - pe lângă cele terapeutice, se poate vorbi și despre prezența ei în cosmetică. De pildă, se adaugă în formulele de parfumuri sau este parte a unor măști cosmetice cu efect asupra tenului seboreic: pasta din pulbere fin măcinată de angelică se umezește până la consistența cremoasă, se aplică timp de 30 de minute, apoi se clătește.