de Roxana Istudor

Plantă utilizată în tradiția terapeutică românească, bătrânișul se poate întâlni frecvent în țara noastră, fiind o plantă utilă în mai multe afecțiuni.

Regenerează tractul gastrointestinal

Bătrânișul există de mult timp pe lista remediilor naturiste, căpătându-și renumele de astringent, diuretic, antireumatismal, cicatrizant. Literatura de specialitate consemnează efectele acestei plante în afecțiuni renale, cistite, diverse dureri supărătoare cum sunt junghiurile, sciatica sau lumbagoul. Infuzia de bătrâniș se obține din două lingurițe cu plantă mărunțită puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru zece minute, apoi se strecoară. Se pot consuma două-trei căni pe zi, având efecte în curățarea aparatului urinar de infecții și ajutând la distrugerea germenilor patogeni. Acest ceai de bătrâniș este un adevărat pansament digestiv, contribuind, în caz de hemoragii, la refacerea tractului gastrointestinal. Totodată, bătrânișul combate paraziții intestinali și reduce inflamațiile care apar în sistemul urinar. Notabilă rămâne contribuția plantei în procesul de dezvoltare și întărire a leucocitelor.

Practic împotriva junghiurilor

Preparatele obținute din bătrâniș se remarcă, de asemenea, prin proprietăți tonifiante. O infuzie mai concentrată, din patru linguri cu plantă mărunțită la 500 ml apă clocotită, acoperită pentru zece minute și strecurată, se folosește extern în caz de depigmentări, pete, pistrui, ca și pentru vindecarea mai rapidă a unor răni. De altfel, această utilizare vine din timpuri străvechi, când bătrânișul se folosea contra junghiurilor și a reumatismului (se pisau tulpinile florifere şi se bandajau cu ele locurile dureroase). În prezent, specialiștii recomandă cataplasma caldă cu plantă fiartă, pentru tratarea unui spectru larg de dureri. În caz de pete, se amestecă planta cu puțin oțet și se aplică sub formă de cataplasmă, care se poate ține toată noaptea, în funcție de întinderea afecțiunii.