de Roxana Istudor

În medicina populară există anumite plante care se remarcă prin acțiuni țintite asupra anumitor afecțiuni. Din această categorie face parte busuiocul de câmp.

Remediu în astm sau în bronșită

Busuiocul de câmp conţine tanin, rezine, rutozid, hiperozid, substanţe amare, ulei volatil şi săruri minerale. Experţii în domeniu spun că această plantă are proprietăţi antidiareice, antiinflamatoare și cicatrizante. Ca urmare, este folosit în tratarea anumitor afecțiuni, cum ar fi cele res- piratorii - astm, bronșită, laringită, guturai - precum și în caz de amigdalită, faringită, răgușeală sau tuse. Se poate administra sub formă de infuzie, astfel: o linguriță cu plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită, se acoperă pentru zece minute, apoi se strecoară. Se pot consuma trei căni pe zi.

Incită funcția sexuală

Busuiocul de câmp are, de asemenea, un ușor efect antibiotic, astfel încât se mai poate folosi în cazuri de gastrită, infecții urinare, migrene, colită. Planta stimulează funcția sexuală și sistemul nervos. Se poate administra sub formă de tinctură. Se face un amestec din o parte praf de plantă mărunțită și cinci părți alcool alimentar de 70 de grade. Se ține 15 zile, apoi se strecoară. Se poate folosi câte o linguriță cu tinctură de trei ori pe zi, diluată în puțină apă.

Cicatrizează rănile superficiale

Din busuiocul de câmp se poate obţine o pulbere. În acest sens, planta uscată se dă prin râşniţa de cafea. Praful se poate utiliza pentru prepararea unei creme care se face cu o parte plantă şi o parte grăsime, ce se poate aplica extern de două ori pe zi, în strat subţire, în cazul unor răni superficiale, arsuri, iritații sau zgârieturi ale pielii. Pentru un plus de eficiență, se poate realiza în amestec cu pulbere de sunătoare sau de tătăneasă.

PONT. Busuiocul de câmp poate fi folosit nu doar în medicină, ci și în gastronomie, ca ingredient în salate, supe, tocănițe etc., bucurându-vă astfel de proprietățile curative ale acestei plante.