de Alexandru Brădescu şi Claudiu Melinte

Frăguţele, denumite și fragi de pădure, sunt o specie erbacee perenă care are calități curative şi acţiune farmaceutică. Ele sunt recomandate pentru reducerea tensiunii arteriale şi mărirea rezistenţei la căldură, pentru boli de ficat (hepatită, hepatită cronică, ciroză), diabet, gută, valori crescute ale colesterolului; arteroscleroză, reumatism, boli de piele, tulburări de tranzit intestinal, oxiuri.

Reîntineritoare şi purificatoare

Frăguțele conțin tanin, flavone, fragarină (fenol specific), vitamina C, ulei volatil. Virtuţile lor de medicament sunt cunoscute încă din Antichitate, când erau recomandate de medici ca reîntineritoare şi purificatoare. Felcerii din Evul Mediu le-au folosit la rândul lor pentru eliminarea toxinelor, pentru împiedicarea formării şi pentru distrugerea pietrelor la bilă şi la rinichi, precum şi contra reumatismului şi a gutei. O binemeritată faimă au câştigat-o atunci când un anume botanist şi savant, care a introdus pentru prima dată denumirile latine ale plantelor, s-a vindecat de o gută rebelă printr-o simplă cură de fragi. În zilele noastre, fragii au ajuns în Europa o raritate în flora spontană, din cauza uniformizării pădurilor care le-a stricat mediul de viaţă, precum şi din cauza folosirii iraţionale a substanţelor chimice. Din fericire, în ţara noastră marginile de pădure şi poienile sunt pline de fragi. Destul de greu de cules, ceea ce-i face şi mai preţioşi, fructele lor au un gust şi o aromă deosebite, constituind un adevărat remediu în tratamentele naturiste.

Cură

Se consumă 150-300 g fragi pe stomacul gol, la patru ore distanţă de mesele de peste zi (combinate cu alte alimente, staţionează şi fermentează în intestin). Cea mai mare cantitate este bine să fie ingerată dimineaţa, ca mic dejun, când efectul de dezintoxicare este cel mai puternic. Cura cu fragi durează şapte-zece zile, timp în care consumul de carne, prăjeli şi alimente cu aditivi sintetici va fi redus la maximum, pentru ca efectul lor tămăduitor să nu fie perturbat. De obicei, frăguţele se consumă simple, fără niciun fel de adaus. În mod excepţional, vor fi asociate cu puţină miere, pentru a le mări efectul laxativ în tratamentul constipaţiei şi al bolilor asociate acesteia. Prin adăugarea de zahăr, frişcă etc. se anulează efectul de regulator metabolic al fragilor.

Suc

Se prepară foarte simplu: se spală foarte bine fructele şi se zdrobesc cu o furculiţă până devin ca o pastă, care se pune într-un tifon curat şi se stoarce cu mâna. Se va obţine un suc roşiatic şi foarte parfumat, cu efecte terapeutice excepţionale; restul de fruct care rămâne după stoarcere poate fi folosit la dulceaţă, prăjituri ori îngheţată. Sucul de fragi se administrează intern, înainte de masă cu un sfert de oră, pe stomacul gol - un pahar la adulţi şi jumătate de pahar la copii. Extern, acest suc se foloseşte în scopuri cosmetice.

Ceai

Se culeg frăguţele cu tot cu frunze şi se pun la uscat, foarte răsfirate, într-un loc călduros şi cu foarte multă lumină (altfel, fructele se strică). Se pot usca şi separat, fructele la soare şi frunzele la umbră, după care se combină în proporţii egale. Ceaiul se obţine prin opărirea, vreme de 20 de minute, a unei linguriţe cu fructe şi frunze cu o cană cu apă clocotită, urmată de filtrare. Se consumă două-trei căni pe zi.

Precauţii

Frăguţele sunt foarte puternice ca remediu, la graniţa dintre aliment şi plantă medicinală, dar la persoanele sensibile pot da reacţii alergice puternice. De vină sunt acele mici punctişoare gălbui de pe fruct care nu sunt altceva decât seminţele plantei şi care au un mare potenţial terapeutic, dar pot produce şi alergii. Consumaţi, aşadar, întâi cantităţi reduse de fragi, câteva linguriţe în prima zi, şi continuaţi doar dacă vedeţi că nu apar probleme digestive, dermatologice, respiratorii etc.

Frunzele de frag şi de căpşun, pisate şi amestecate cu sare, se puneau pe măsele contra durerilor. Ceaiul din rădăcini se lua contra tusei. Se fierbeau, şi cu decoctul lor se spălau bubele dulci, iar cu ele se legau. Din frunze şi stoloni se făceau ţigări, care se fumau pentru năduşeală. Contra frigurilor, se căuta vara câte un fir de frag singur crescut şi, după ce se adunau nouă astfel de fire, cu rădăcină cu tot, se fierbeau în trei decilitri de vin roşu, până scădea la jumătate. Decoctul plantei se mai folosea la boli femeieşti.

Frăguțele calmează nervii, reglează glandele endocrine şi sunt bactericide

Mască pentru înfrumuseţare

Pentru prevenirea apariţiei ridurilor şi combaterea lor, pentru a da strălucire şi prospeţime tenului, din frăguţele zdrobite se alcătuieşte o mască pentru faţă, care se aplică seara şi se lasă minimum două ore. Este un adevărat elixir ce previne formarea ridurilor, dă prospeţime şi strălucire tenului. Face adevărate minuni chiar şi în cazul persoanelor care nativ au un ten mai lipsit de strălucire.

Loţiune pentru ten

Se amestecă trei linguri cu suc de fragi obţinut prin stoarcere prin tifon, două albuşuri bătute spumă, 10 linguri cu tinctură de smirnă şi 20 de picături de apă de trandafiri. Se aplică pe faţă cu un tampon de vată. Se spală peste o oră cu apa în care s-a dizolvat, în prealabil, bicarbonat (două linguriţe la un litru de apă).