de Luana Mare şi Adrian Barna
Medicul Pavel Chirilă (medalion) este unul dintre promotorii alimentaţiei sănătoase, şi în fiecare zi îi trec pragul oameni cu probleme grave de sănătate pentru a-i cere sfatul. A pus bazele unei clinci şi unui centru de cercetare şi de recuperare oncologică, unde îi consiliază şi îi tratează pe bolnavii atinşi de „maladia secolului”. Medicul a acceptat să explice cititorilor revistei „Taifasuri” care sunt pericolele din industria alimentară, dar şi cum putem dobândi sănătate bună şi viaţă lungă.
„Apele planetei sunt contaminate, solul e otrăvit”
- Suntem în pericol să ne otrăvim cu ce mâncăm în zilele noastre?
- Suntem, dar încă ne putem feri. Dacă avem discernământ şi mergem pe proverbul „cine ştie scapă”, încă avem şansa să trăim curat. Chiar 100% nu se mai poate, pentru că apele planetei sunt otrăvite, solul e otrăvit. Numai în Europa se toarnă 28 de milioane de tone de azotat în fiecare an, şi ăsta ajunge, până la urmă, în corpul nostru, dar avem încă şanse.
- Care sunt principiile care ar trebui să guverneze regimul nostru de hrană pentru a ne asigura o viaţă lungă şi cât mai ferită de boli? Credeţi că regimul de alimentație monahal, despre care aţi vorbit de multe ori, este o soluţie?
- A apărut la noi o singură carte, „Viaţa cotidiană a călugărilor din Egipt”. Traiul lor nu se deosebeşte foarte mult de viaţa călugărilor din celelalte mănăstiri ortodoxe. Este important să studiem această carte pentru sănătatea noastră fizică şi sufletească. Este o experienţă care curge neîncetat de 1.700 de ani. Stilul de viaţă, de hrană, dar mai cu seamă relaţia dintre oameni pe care o cultivă monahii sunt modele bune de urmat. Revenind la ceea ce mâncăm, în mănăstiri există această axiomă: „Hrana trebuie să fie cantitativ puţină şi calitativ foarte bună”. Monahii se bizuie pe faptul că universul biologic din jurul nostru, după cum spunea și părintele Stăniloae, trebuie tratat şi abordat euharistic, sacru. Nu avem voie să lezăm leagănul creaţiei sub nicio formă. Or, astăzi se întâmplă ca universul biologic să fie profund lezat, în România chiar mai mult decât în alte părţi.
„Sucurile din comerţ conţin o substanţă cancerigenă interzisă oriunde în Europa”
- Cum este lezat acest univers biologic?
- Amintesc doar câteva puncte importante; în 1830 a apărut pentru prima dată zahărul în istoria umanităţii. Organismul uman nu este obişnuit să mănânce dizaharide, ci numai zaharide complexe; în 1880 a apărut făina albă pentru prima oară în lume. Organismul uman nu-i obişnuit să mănânce făină albă. Cam 60% din conţinutul unui bob de grâu se regăseşte în făina albă, şi din acest procent 80% este amidon. După aproximativ zece ani au apărut sărurile nitrice pentru prima oară în agricultură. Bucuroşi că stimulează plantele şi cresc tot mai mult, producătorii au observat că a scăzut imunitatea plantelor, care au fost atacate de dăunători şi a fost nevoie să apară insecticidele. Prin ’50-’60 au început să apară E-urile pentru satisfacţia proprie a papilelor gustative. La ora actuală, din o mie şi ceva de E-uri şi aditivi care s-au perindat prin industria alimentară, există vreo 20-30 dovedite ca fiind cancerigene şi care circulă încă în lume. Vă dau un exemplu, o actualizare: benzoatul de sodiu din băuturile răcoritoare e trecut pe lista substanţelor cancerigene în toată Europa şi el se pune numai în băuturile răcoritoare din România. Dacă vă duceţi la Paris sau oriunde pe continentul nostru şi beţi o băutură răcoritoare, este cu sorbat de potasiu. Numai la noi este cu benzoat de sodiu. Toate acestea se întorc împotriva noastră, a sănătăţii noastre.
„Pericolul plantelor modificate genetic este imens”
- Mai există şi alte pericole în alimentaţie?
- Celebrele OMG-uri, adică organismele modificate genetic. Iniţiativa companiilor „Pioneer” şi „Monsanto” de a modifica genetic speciile cultivate este una criminală aş putea spune. În urmă cu trei ani, reprezentanţii lor au făcut un lobby la Bruxelles pentru ca în Europa să se cultive organisme modificate genetic. În Europa doar se vând, dar nu se cultivă deocamdată. Anual intră 25 de milioane de tone de soia modificată genetic, adusă din America de Sud. Propunerea lor ar fi fost aprobată la Bruxelles dacă n-ar fi venit profesorul francez Éric Séralini, cu experimentul său - câţiva şobolani hrăniţi cu porumb modificat genetic timp de un an. Pe spinarea lor erau cancere mai mari decât animalul. Ăsta a fost motivul pentru care momentan am scăpat de cultivarea acestor OMG, dar se insistă în continuare.
- Care credeţi că este regimul de hrană corect pentru a avea o sănătate bună şi viaţă lungă?
- În Biblie, în „Geneza”, apare alimentaţia omenirii până la Potop: „Hrana voastră să fie seminţele ierburilor şi roadele pomilor”. Adică graminee şi fructe. Şi astăzi se poate dovedi ştiinţific faptul că omul, dacă vrea, poate trăi numai cu cereale şi cu fructe. Dar nu-i obligatoriu. Nu poate trăi însă numai cu ouă, numai cu carne, numai cu lapte sau numai cu peşte. Cerealele şi fructele au o complexitate de principii nutritive care le asigură supravieţuirea în orice condiţii. După Potop apare permisivitatea asupra alimentaţiei. În Noul Testament avem altă abordare, alt concept. Se spune că poţi să mănânci carne, dar bine este să nu mănânci. Poţi mânca orice oferă Dumnezeu, ca mulţumire, şi n-ai voie să respingi tot ce oferă Dumnezeu pe motiv că nu ar fi bun.
„E nevoie de o igienă a muncii, hranei şi odihnei”
- Ne poate feri regimul de hrană monahal de aceste pericole?
- În lumea modernă, omul mănâncă mai mult decât are nevoie. Asta dovedesc studiile ştiinţifice. Un autor francez spune că omul mănâncă astăzi o treime pentru supravieţuirea sa, o treime pentru industria alimentară şi o treime pentru doctori. În mănăstire, călugării mănâncă de două ori pe zi. Din toate timpurile. Acum câţiva ani, un cercetător englez a marcat radioactiv, puţin, alimentele şi le-a dat unui subiect uman, urmărind trasabilitatea lor în organism. A ajuns la concluzia că, pentru a nu suprapune faza de ingestie cu faza de absorbţie, cu faza de metabolizare şi cu faza de eliminare, este bine ca omul să mănânce de două ori pe zi. Cercetătorii au ajuns la concluzia asta la o mie şi ceva de ani după călugări! Dacă în timpul de eliminare din organism a reziduurilor se adaugă ceva, adică se consumă hrană, tot procesul de excreţie se opreşte, iar corpul îşi concentrează energia pe altceva, pe mâncarea nou-venită.
„Să nu forţăm ritmul biologic cu muncă prea multă şi lipsă de somn“
- Învăţăturile călugărilor nu se referă probabil numai la hrană...
- Desigur că nu. Mai există o igienă a muncii şi a somnului cu care călugării sunt foarte atenţi. Ei au opt ore de muncă, opt ore de odihnă, opt ore de rugăciuni. Uneori se încadrează, alteori nu, dar sunt pe aproape. În secolul al XIX-lea au apărut muncile de noapte, prima oară în Anglia. În Japonia există deja în vocabularul medicilor „sindromul muncă-moarte”. A apărut în urmă cu 20 de ani primul studiu asupra oraşelor unde nu s-a lăsat întunericul niciodată în ultimii 100 de ani (Paris, Tokyo şi Londra) şi s-a observat că oamenii au ceva mai multă insomnie şi ceva mai mult cancer de sân. Asta pentru că există un ritm circadian al unor hormoni, al unor mediatori chimici din organism, iar noi nu avem voie să forţăm ritmurile biologice şi să le scoatem din armonia cu ritmurile universale. Acest lucru este extrem de important pentru sănătatea noastră. Apoi, mai este conduita faţă de ceilalţi. Călugării sunt aplecaţi spre iertarea celui de lângă noi. Şi acesta este un pas important în chimia noastră, în sănătatea noastră.