de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu
Prezent în literatura de specialitate și cunoscut încă din Antichitatea greacă și romană, pelinul este o plantă vindecătoare com- plexă, cu un spectru terapeutic larg și cu unele direcții de acțiune în care nu are egal.
Scapă organismul de impurităţi, redându-i vigoarea
Pelinul este o plantă medicinală cu întrebuințări variate. A fost și este una dintre cele mai importante plante folosite în medicina populară, unde are un loc privilegiat, fiind considerat plantă „magică”, ce curăță organismul de impurități, redându-i vigoarea. Pelinul este cel mai puternic tonic amar din medicina naturistă românească tradițională. Ca remediu de sănătate, tocmai principiile amare ale pelinului (uleiul eteric pe care-l conține, de culoare verde-albastră) îl fac să aibă efecte vindecătoare de excepție. Preparatele din pelin prezintă o acțiune excitantă a secreției gastrice, având ca efect stimularea producerii sucului gastric și mărirea poftei de mâncare. Pelinul este, de asemenea, un antiinflamator al mucoasei gastrointestinale, favorizând totodată secreția bilei.
Siropul este laxativ
Pelinul a fost cunoscut și utilizat din cele mai vechi timpuri. În Evul Mediu era deja o plantă de bază în medicina mănăstirească. Preotul german Sebastian Kneipp (1821-1897) dădea următorul sfat: „Cine suferă de stomac sau de ficat, să ia de două-trei ori pe zi câte o priză de pelin uscat, pe care să-l presare cu două degete peste prima lingură cu supă sau să-l pună în mâncare”. Planta are un spectru de acțiune care se întinde de la afecțiuni digestive la epilepsie și vindecarea rănilor. Unul dintre cele mai uzitate preparate și astăzi este siropul de pelin. Un borcan de 400 ml se umple un sfert cu frunze fin tăiate de pelin proaspăt, iar restul, de trei sferturi, se completează cu miere. Se pune un capac și se lasă vreme de o lună la macerat. Va rezulta un sirop vâscos, amărui și aromat, cu efecte tonice digestive, carminative și laxative.
Tonifică organele genitale feminine
Pelinul este binecunoscut pentru că stimulează rezistența organismului față de agresiunile externe. Tonifică foarte mult regiunea uterului și organelor genitale feminine și favorizează redeclanșarea menstruației. Cunoscut din vechime ca un leac împotriva „bolilor femeiești”, pelinul are efecte benefice în afecțiuni ginecologice. Se administrează amestecat cu suc de mentă și talpa-gâștei, câte o lingură din fiecare, cantitatea obținută se împarte în trei și se consumă în trei reprize pe parcursul zilei, între mese, timp de trei săptămâni. În caz de anexită, se fac băi de șezut fierbinți cu infuzie de pelin. Această procedură are un puternic efect antiinflamator și antiinfecțios, acționând totodată ca un stimulent al ovarelor. De asemenea, frunzele și vârfurile înflorite ale plantei intră în compoziția ceaiului tonic aperitiv. Infuzia de pelin se prepară astfel: o linguriță cu plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru zece minute, după care se strecoară. Se bea înaintea meselor principale, în trei reprize.
Benefic în anemie
În caz de gastrită hipoacidă, de cură de slăbire sau de anemie, pelinul este una dintre cele mai indicate soluții terapeutice naturale. Se folosește în general tinctura diluată. 50 g plantă mărunțită se pun cu 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se ține amestecul timp de 15 zile, agitând des. Se strecoară. Tinctura se poate lua diluată, 10-20 de picături de două-patru ori pe zi sau 20-30 de picături de două-trei ori pe zi, de asemenea diluată cu puțină apă. În scurt timp vor dispărea senzațiile neplăcute la nivelul stomacului ce apar după masă, ca și greața de dimineață, aspecte pe care cei cu afecțiuni gastrice le cunosc foarte bine.
Ideal în buna funcţionare a rinichilor
Pentru afecțiuni ale rinichilor se folosește un ceai de pelin preparat astfel: o linguriță cu flori și frunze se infuzează timp de 30 de minute în apă clocotită, se strecoară și se stoarce bine. Se beau timp de 21 de zile câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de masă. În caz de probleme ale ficatului (hepatită infecțioasă, intoxicații alcoolice sau chimice) se administrează suc de pelin: timp de o săptămână, se bea câte o linguriță cu suc diluată în 50 ml apă, de trei ori pe zi, înainte de mese, apoi se beau câte două lingurițe, timp de două săptămâni, și câte o lingură încă trei săptămâni. După șase săptămâni, doza de suc se înlocuiește treptat cu sucuri de pătlagină, păpădie sau coada-calului. Pelinul ajută, de asemenea, și la activitatea cerebrală, ca efect direct al întăririi generale a organismului.
Sucul calmează crampele
Pentru prevenirea crampelor în caz de astm bronșic sau de dureri de cap, un aliat de nădejde este sucul de pelin. Frunzele și florile spălate sub jet de apă caldă și uscate se dau prin mașina de tocat carne. Sucul se stoarce manual, prin pânză. La un kilogram de substanță rezultată se adaugă 150 ml apă distilată. Se amestecă bine, se lasă o oră și se mai stoarce o dată, după care se amestecă bine cu sucul stors. Se amestecă apoi în proporție de 1:1 cu miere și cu alcool dublu rafinat (10% din cantitatea totală). De trei-patru ori pe zi se dizolvă una-două lingurițe cu suc în 75 ml apă și se bea timp de două-trei săptămâni. Se poate utiliza și în caz de pietre la rinichi, insomnie sau, extern, pentru tamponarea rănilor.