de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu

Unele dintre cele mai consumate legume vin într-o varietate mai mare de culori decât „standardul” cu care foarte mulți oameni sunt obișnuiți. În majoritatea cazurilor, coloritul special conferă și anumite proprietăți nutriționale deosebite.

Sparanghelul alb, cocteil de vitamine

Deși foarte asemănător cu varianta verde, arhicunoscută, sparanghelul alb se și deosebește de „ruda” lui. În primul rând, este crescut printr-o procedură specială: este acoperit cu un strat de materie organică (paie, frunze, resturi vegetale, rumeguș etc.) și plastic, pentru a bloca razele soarelui. Astfel, fotosinteza nu apare și pigmentul clorofilă nu absoarbe suficientă lumină pentru a se colora verde. Asta nu înseamnă că sparanghelul alb nu este un cocteil de proteine, vitaminele A și C, precum și potasiu și prețioșii antioxidanți. În plus, are și un gust mai special și o coajă ceva mai groasă decât sparanghelul verde.

Conopida portocalie, sursă de betacaroten

Pentru a se realiza conopidă colorată fără ca această legumă să fie modificată genetic a fost nevoie de multe cercetări și încercări de creștere selectivă. Dar în ultima vreme s-a reușit crearea a două varietăți de conopidă. Una este portocalie și, în plus față de varianta clasică, are semnificativ mai mult betacaroten: de 25 de ori! Cealaltă conopidă colorată este mov, având ca element definitoriu prezența substanțelor numite antocianine (prezente, de asemenea, în fructele de pădure sau în fasolea neagră), care previn formarea cheagurilor de sânge.

Vinetele albe au nivel sporit de potasiu

Vinetele albe provin din Japonia și, deși pot oferi recolte bogate, sunt cultivate mai rar, întrucât au o altă structură și oxidează mai repede decât variantele mov. Așadar nu sunt foarte eficiente economic. Dar pentru cei dispuși să le consume, avantajele sunt foarte importante: textura este mai moale, mai densă, mai cremoasă și mai puțin amară. Vinetele albe au un gust ușor fructat, iar din punct de vedere nutritiv pot fi vedetele oricărei diete, întrucât conțin peste 90% apă și au nivel sporit de potasiu, dar puține grăsimi. Oferă, de asemenea, vitaminele din complexul B, magneziu, cupru, precum și fitonutrienți.

Porumbul albastru, aport major de proteine

Remarcabil nu doar ca aspect, ci și din perspectiva conținutului, porumbul albastru are un istoric aparte. Populația indiană Hopi l-a cultivat din vremuri străvechi și l-a folosit în alimentație, inclusiv la prepararea pâinii. Chiar dacă varianta galbenă este mult mai populară și mai răspândită, porumbul albastru are avantaje nutriționale incontestabile: conține cu 20% mai multe proteine și are un indice glicemic mai mic. Gustul său este dulce, cu aromă de nuci. De altfel, există o tehnică specială de măcinare a acestui tip de porumb, pentru a-l determina să elibereze niacină (vitamina B3 hidrosolubilă). Cercetări de dată recentă pun în evidență faptul că introducerea porumbului albastru în dietă are efecte benefice semnificative în cazul celor care suferă de sindrom metabolic. După studii efectuate pe animale, s-a concluzionat că această varietate de porumb contribuie la îmbunătățirea ritmului cardiac, la reducerea nivelurilor colesterolului și trigliceridelor, precum și la micșorarea grăsimii abdominale, unul dintre elementele definitorii ale sindromului metabolic, arată publicația „Journal of Medicinal Food”.

Orezul negru - multe minerale, puține calorii

Apărut în China, orezul negru este o sursă de antioxidanți puternici, în special de antocianine, pe care le conține în cantitate mai mare decât afinele! De asemenea, este plin de vitamine din complexul B, vitamina E, precum și minerale ca magneziu, calciu, fier și zinc. În același timp, o porție de orez negru conține doar 160 de calorii, ceea ce îl face o opțiune nu doar pentru scăderea în greutate, ci și pentru menținerea organismului în cea mai bună formă. Interesant de menționat este faptul că în trecut, această varietate de orez era cultivată pe spații mici, creșterea era atent monitorizată și nu era accesibilă decât membrilor familiilor imperiale.

Varza de Bruxelles roșie aduce carbohidrați „buni”

Foarte multe persoane refuză să consume varză de Bruxelles, din cauza gustului deosebit și a diferenței care apare, în plus, și între frunzele proaspete și cele congelate. Dar acest lucru se poate schimba grație variantei roșii a verzei de Bruxelles. Coloritul inedit poate „păcăli” copiii mofturoși, iar gustul deosebit de cel al variantei comune îi poate determina pe cei mari s-o consume. Mai există un soi mov de varză de Bruxelles, variantă creată în anii 1940, prin încrucișarea unei verze roșii cu una verde. Făcând parte din renumita familie a cruciferelor, aceste miniverze sunt cunoscute pentru marile beneficii pe care le aduc sănătății (şi siluetei!) datorită vitaminelor, mineralelor, proteinelor şi carbohidraţilor din compoziţie.

Morcovii galbeni reduc radicalii liberi

Ușor de crescut și foarte aspectuoși, morcovii de culoare galbenă conțin nutrienți de cea mai mare importanță pentru metabolism: xantofile și carotenoide, pigmenți similari betacarotenului, care ajută la menținerea sănătății ochilor, contând, în paralel, în ecuația prevenirii cancerului și în reducerea riscului de ateroscleroză. De asemenea, reduc radicalii liberi din organism. În afară de aceștia, mai există o varietate de morcovi care ies din tiparul coloristic obișnuit. Este vorba despre cei albi, care au, la rândul lor, o serie de proprietăți remarcabile: prin faptul că nu necesită cojire, au un aport sporit de substanțe care combat îmbolnăvirile și, în plus, au un gust mai dulce chiar decât cel obișnuit. De altfel, în vechime morcovii aveau tot felul de culori, de la mov, alb și roșu, până la negru. Surprinzător, morcovii portocalii, care se consumă astăzi cel mai frecvent, sunt printre cele mai recente varietăți de culoare apărute, fiind bogați în potasiu, magneziu, vitamina B6, acid folic.

Cartoful mov, plus de acid folic

Vedetă culinară tot mai des întâlnită, varietatea de cartof mov vine din Japonia. Dacă la exterior coaja este similară cu a cartofului alb, în interior este de un mov închis, intens, care se datorează pigmenților cunoscuți drept carotenoide și flavonoide, asociate de specialiști cu risc redus de cancer și efect general de scădere a ratei de mortalitate. Cu cât este mai închisă culoarea, cu atât este mai mare cantitatea de carotenoide, inclusiv betacaroten și, în multe cazuri, luteină. Cartofii mov sunt o sursă excelentă de carbo- hidrați complecși, de potasiu, fier, vitamina C și acid folic. Acest tip de cartof are un gust bogat şi dulce şi din acest motiv este folosit la prepararea deserturilor. Demn de menționat este faptul că această legumă constituie cea mai profitabilă cultură agricolă pe suprafețe mici din România.