de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Cândva, mănăstirile din Rusia arătau ca adevărate… cabinete medicale. Asta pentru că oamenii cărora li s-a încredințat vindecarea sufletului trebuiau să vindece și trupul. În timp, leacurile miraculoase ale acestora au depășit zidurile sfintelor lăcașuri și au ajuns să fie prețuite ca remedii cu eficiență dovedită.
Dulceața de trandafiri calmează durerile de plămâni
De ce se spune despre călugării ruși că au o sănătate de fier? Pentru că atunci când bolile le dau târcoale, aceștia se folosesc de puterea vindecătoare a plantelor. Cel mai bun remediu folosit și astăzi în mănăstirile din Rusia pentru tratarea bilei a rămas zeama de ridiche neagră, din care se consumă 100 ml zilnic. În ceea ce privește durerile de plămâni, rămân o simplă amintire cu o singură condiție: să se administreze trei linguri cu dulceață de trandafiri la fiecare masă. Când ficatul dă semne de oboseală, cel mai bun remediu rămâne mămăliga de hrișcă. De altfel, sfințiile lor sunt de părere că acest preparat trebuie să constituie 50% din masa tuturor alimentelor consumate. Tot natura le-a venit de hac și durerilor în piept, care dispar, așa cum spun monahii ruși, cu suc de varză roșie crudă amestecat cu zahăr. În ceea ce privește constipația, prunele și urzicile fierte fac adevărate minuni. În perioada tratamentului nu se consumă deloc pâine, brânză și ouă!
Lăcrămioarele reglează bătăile inimii
Tot de la vechii monahi ruși a rămas și unul dintre cele mai bune leacuri împotriva durerilor în gât. Se pisează opt căței de usturoi și se amestecă împreună cu opt lingurițe cu oțet de mere, apoi se pun la rece pentru câteva ore. Ulterior, se adaugă două linguri cu miere de pădure și se amestecă din nou. Se consumă două lingurițe, care se înghit foarte încet. Lăcrămioarele, numite și „iarba Sfântului Gheorghe”, sunt recunoscute pentru reglarea bătăilor inimii. Se consumă ceai de lăcrămioare obținut dintr-o linguriță cu plantă uscată la o cană cu apă clocotită. Amestecul se fierbe zece minute, se lasă la răcit și se ia o lingură de câteva ori pe zi. În medicina monahală, crețișoara a fost pusă sub directa protecție a Maicii Domnului, datorită harului vindecător pe care l-a avut, mai ales frunzele sale, în cazul suferințelor doamnelor. Dar tot crețișoara tratează infecțiile gastrointestinale sau hemoragiile, caz în care se consumă șase lingurițe pe zi cu pulbere de plantă. Celebră pentru capacitatea de vindecare a bronşitelor şi a bolilor de plămâni, dar şi a suferinţelor abdominale, coada-şoricelului este şi un excelent energizant. Iată o băutură care nu a lipsit din vechile mănăstiri medievale rusești: o lingură cu flori proaspete de plantă se opărește cu trei litri de apă clocotită și se lasă la infuzat trei ore. Se strecoară, apoi se adaugă 200 ml suc de cătină şi o cană cu miere. Se depozitează în sticle bine închise. Se consumă un păhărel pe stomacul gol. În mănăstirile ortodoxe din nordul Rusiei, negii erau trataţi cu cartofi cruzi, tăiaţi pe jumătate. O jumătate se aruncă peste cap, cu cealaltă se freacă negul, apoi se îngroapă în pământ uscat, astfel încât cartoful să nu încolţească. Imediat ce acesta se va usca în pământ, negul va dispărea.
Ceaiul de busuioc înlătură oboseala
Împotriva viermilor intestinali, decoctul de țelină este un remediu cu totul excepțional dacă se consumă dimineața, pe stomacul gol. Chiar dacă la prima vedere calculii renali nu par o problemă gravă de sănătate, o simplă criză poate da peste cap viața bolnavului. Aceștia se sfărâmă, spun monahii ruși, cu fiertură de fulgi de ovăz. Într-un litru de apă se fierb cinci linguri cu fulgi de ovăz. Se lasă preparatul la răcit, se strecoară și se consumă de-a lungul zilei. Un remediu cu eficiență 100% în cazul anemiei este ceaiul de busuioc, din care se consumă trei căni pe zi. La rândul său, sucul de coacăze negre (două pahare pe zi) este excepțional în dureri articulare și în reumatism. Împotriva febrei care însoțește răceala sau gripa consumați zmeură, câte o jumătate de cană dimineața și seara. Pentru ca gripa să dispară, rădăcini de nalbă se curăță de coajă, se dau pe răzătoare și se amestecă bine cu puțină apă, până se obține o pastă. Se consumă o linguriță o dată la două ore. Când tusea nu mai vrea să plece, se beau două pahare cu suc proaspăt de morcovi pe zi.
PONT. Pentru întărirea memoriei, consumați suc de lămâie amestecat cu scorțișoară.
Maceratul de lămâie şi grepfrut, cel mai puternic detoxifiant
Vechii evrei au considerat mirtul un semn de păstrare a vremurilor bune, cele pe care Mântuitorul Hristos le-a făgăduit omenirii. De aceea, vechii israelieni şi-au împodobit casele cu crenguţe de mirt. Dar mirtul a avut din vechime și efecte tămăduitoare, iar uleiul extras din această plantă se spune că nu lipsește nici acum din mănăstirile rusești. Datorită efectelor sale astringente, anticatarale, antiseptice pulmonare, sedative, expectorante şi chiar bactericide, fructele de mirt sunt folosite pentru tratarea suferințelor stomacului după ce se țin două luni în vin roșu. Tratamentul este util chiar și pentru neoplasmul de colon. Pentru afecțiuni digestive, dar mai ales pentru calmarea spasmelor cauzate de colonul iritabil, un leac eficient este decoctul de lămâie și grepfrut. Se taie în felii o lămâie cu tot cu coajă și un grepfrut, tot cu coajă, și se pun în straturi alternative într-o cană de pământ. Peste citrice se toarnă apă clocotită până sunt acoperite complet, apoi se lasă la macerat de seara până dimineața, când se zdrobește preparatul și se consumă o singură dată. Tratamentul durează zece zile.