de Adrian Barna şi Alexandru Brădescu
Bogate în nectar, și ca atare adorate de albine, florile de limba-mielului au o îndelungată tradiție terapeutică.
Renumit sedativ cardiac
Antidepresiv secular, limba-mielului apare în scrieri din secolul al XII-lea ca influențând pozitiv spiritul și aducând bucurie. Cercetările moderne i-au pus în evidență conținutul de acid salicilic, saponină, acizi flavonici, acizi grași, flavonoide, rășini, mucilagii neutre (care-i dau proprietăți emoliente), proteine, săruri minerale, vitamine, multe alte substanțe care transformă această plantă într-un remediu pentru numeroase afecțiuni. În plus, pentru conținutul de Omega 6 și acizi grași esențiali, limba-mielului este considerată un „elixir al tinereții”. Limba-mielului este, totodată, un cunoscut euforizant și sedativ cardiac. Se poate folosi pulberea de plantă măcinată cu râșnița de cafea. Se ia o linguriță cu praf de limba-mielului, se ține în gură timp de zece minute, apoi se înghite cu puțină apă.
Stimulează glandele suprarenale
Studiile efectuate asupra plantei au demonstrat că limba-mielului are capacitatea de a stimula funcțiile endocrine, în special glandele suprarenale, ajutând și la creșterea adrenalinei și, în acest mod, la întărirea întregului organism. Planta are, de asemenea, proprietăți sudorifice, diuretice, laxative, cicatrizante și anticoagulante. Aceste calități fac ca limba-mielului să fie utilizată în cazuri de inflamație a căilor respiratorii (ca emolient), în maladii infecțioase, pentru creșterea diurezei și drenarea toxinelor și a deșeurilor toxice din organism, în afecțiuni renale (retenție de urină), boli hepatice și digestive (colită, constipație). De ajutor în afecțiunile enumerate este infuzia de limba-mielului, preparată din două lingurițe cu flori peste care se pun 250 ml apă clocotită. Vasul se lasă timp de zece minute acoperit, după care se strecoară și se pot consuma două-trei căni pe zi.
Întărește memoria
Ca sedativ nervos, limba-mielului are acțiune directă și benefică în cazuri de insomnie sau de memorie slabă. Se poate administra sub formă de macerat, două lingurițe cu plantă mărunțită la 250 ml apă, lăsat la temperatura camerei pentru opt ore, după care se strecoară, se încălzește puțin și se pot consuma două căni pe zi. Remarcabile sunt şi efectele externe ale tratamentelor cu limba-mielului, prin aplicarea locală a infuziei în cazuri de abcese sau de afecțiuni cutanate. Uleiul cosmetic de limba-mielului este renumit pentru proprietatea de a preveni îmbătrânirea pielii, pentru atenuarea ridurilor și pentru întărirea părului și a unghiilor. Alături de preparatele menționate, planta proaspătă se poate consuma în diferite salate de crudități sau se pune la diverse feluri de mâncare.