de Roxana Istudor şi Adrian Barna

Despre calitățile terapeutice ale măceșelor se vorbește tot mai mult. De altfel, trandafirul sălbatic pune la dispoziția medicinei tradiționale nu doar fructele, ci și florile și frunzele.

Întărește vasele capilare

De sute de ani, preparatele pe bază de măceș și-au câștigat un binemeritat renume în medicina tradițională. Planta asigură o vitaminizare de excepție, are proprietăți astringente datorită taninului pe care îl conține, este un bun antiinflamator intestinal (combate diareea), dilată arterele, refăcând circulația până la nivelul creierului. Datorită conținutului ridicat în vitamina C, fructele au o acțiune importantă în procesele celulare: flavonoidele scad permeabilitatea și fragilitatea capilarelor, normalizând circulația sangvină, și astfel îmbunătățind semnificativ rezistența organismului la frig. Una dintre modalitățile de administrare cel mai uzuale este decoctul din două lingurițe cu fructe mărunțite puse la 250 ml apă. Se fierbe timp de zece minute, după care se strecoară și se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații. Se pot consuma trei astfel de ceaiuri pe zi.

Stimulează activitatea biliară

Bolile renale, cu precădere litiaza urică, precum și afecțiunile digestive ca diareea, enterocolita, anemia sau lipsa poftei de mâncare au un inamic de calibru în preparatele pe bază de măceș. Se poate administra pulbere din măceșe uscate măcinate cu râșnița de cafea (fără sâmburi) și se ia un vârf de cuțit cu praf, care se ține sub limbă câteva minute, apoi se înghite cu puțină apă. Mai mult, măceșul ajută la buna funcționare a glandelor endocrine și stimulează activitatea biliară, având și acțiune diuretică. Un preparat de efect este maceratul de măceș, realizat din două lingurițe cu fructe care se țin în 250 ml apă de seara până dimineața. Se strecoară, apoi se îndulcește dacă nu există contraindicații, și se poate consuma în două reprize pe parcursul zilei.