de Elena Şerban

Bubericul are denumiri diferite, în funcţie de zonele ţării în care creşte: căpriţă, frunză de iarbă, grumăzare de porci, guşter, iarbă de trânji, iarba-porcului. Planta se întâlneşte prin pădurile de foioase, pe pajişti, pe lângă garduri, tufişuri umede, marginea bălţilor şi pâraielor, la câmpie şi la munte.

Vindecă urticariile
De la buberic se utilizează părţile aeriene, dar şi rizomii, care se scot cu ajutorul unei cazmale, întrucât sunt foarte bine înfipţi în pământ. În ceea ce priveşte părţile aeriene ale plantei, ele se recoltează în timpul înfloritului. Părţile recoltate se usucă la umbră, în strat subţire. Bubericul, ce conţine saponine cu puternică acţiune hemolizantă, are miros puternic, neplăcut. Principiile active au rol astringent, antihelmintic (mai ales tuberculii), antifebril, cicatrizant. În medicina naturistă, bubericul  este folosit în tratarea anginei difterice, urticariei, amigdalitei, piodermitelor, plăgilor deschise, adenitelor, inflamaţiilor hemoroidale, în combaterea viermilor intestinali.

Combate angina difterică
Pentru a vindeca aceste afecţiuni se prepară din buberic decoct, infuzie sau alifie.
Reţeta decoctului este următoarea: fierbeţi 15 g de plantă uscată şi mărunţită (o lingură) în jumătate de litru de apă, la foc domol. După ce se strecoară se bea în decursul unei zile.
În cazul în care suferiţi de angină difterică sau de urticarie trebuie să beţi o infuzie obţinută dintr-o linguriţă cu plantă uscată şi mărunţită peste care se toarnă 100 ml apă clocotită. Infuzia, care este gata după un sfert de oră, se bea tot pe parcursul unei zile. Acest ceai poate fi folosit în tratarea amigdalitelor, în gargare - de mai multe ori pe zi, din care ultima seara, la culcare.

Spaima hemoroizilor
Bubericul este eficient şi în uz extern, mai ales în tratarea hemoroizilor. Pentru asta preparaţi o alifie din pulbere de rizom şi rădăcină, la care adăugaţi unt proaspăt (câte o linguriţă din fiecare). Se amestecă până devine o pastă omogenă şi se aplică local.
Pentru tratarea rănilor, nodulilor scrofuloşi, afecţiunilor cutanate, cel mai bun este decoctul, care se aplică tot extern.
Decoctul se prepară din două linguri cu pulbere de plantă (pot fi şi seminţe), ce se fierb în 500 ml apă timp de zece minute. În decoctul astfel preparat înmuiaţi bucăţi de pânză curată, pe care le aplicaţi apoi pe noduli şi masaţi.
Bubericul are „ac şi de cojocul reumatismului”. Astfel, ca să scăpaţi de supărătoarea afecţiune, adăugaţi în apa de baie 500 ml de decoct din plantă (preparat după reţeta de mai sus).

Avertisment: Planta se culege cu precauţie, pentru că este toxică. După recoltare este obligatoriu să vă spălaţi  foarte bine pe mâini cu apă şi cu săpun.