de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu

Bujorul este o floare decorativă de o mare frumusețe, iar în același timp o plantă medicinală redutabilă, ale cărei calități vindecătoare vin din Antichitate.

Reglează metabolismul

Bujorul are o istorie îndelungată ca plantă medicinală. Este folosit în medicina tradițională japoneză și chineză încă din Antichitate. Coaja de bujor a fost folosită, de-a lungul timpului, pentru remineralizarea organismului și pentru proprietățile antibacteriene. Bujorii erau utilizați, de asemenea, și pentru a calma diverse dureri. În Evul Mediu, în Europa, bujorul era un remediu general, pentru orice tip de boală. De exemplu, semințele de bujor erau înghițite pentru a calma durerile de stomac și de dinți. Astăzi, calitățile bujorului sunt susținute de numeroase studii care recomandă planta într-o serie de afecțiuni. De exemplu, pentru stimularea imunității și pentru reglarea metabolismului, se pun 20 g rădăcină mărunțită de bujor la un litru de apă clocotită, se acoperă vasul și se lasă la răcit. Se consumă câte 100 ml de trei ori pe zi, timp de 30 de zile, după fiecare masă principală, după care se face pauză trei săptămâni și se poate relua.

În război cu tusea nervoasă

Bujorul are în compoziția sa taninuri, minerale importante, acizi organici, flavonoide şi vitamina C. Planta este un aliat de tradiție al sistemului digestiv, combătând numeroase neplăceri pe acest segment. Astfel, infuzia de rădăcină de bujor, preparată din o linguriță cu rădăcină de bujor mărunțită la 400 ml apă clocotită, este indicată în caz de gastrită, ulcer gastric, dureri de stomac, dizenterie. Se consumă la temperatura camerei, câte 100 ml de trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înaintea meselor principale, timp de cel mult 14 zile. Totodată, cu ajutorul extractelor pe bază de bujor, homeopatia tratează afecțiunile rectului (fisuri, fistule, hemoroizi, ulcerații, abcese, senzații de arsură) și escarele. Și pe direcția bolilor respiratorii bujorul este des recomandat ca remediu. Pentru combaterea tusei se prepară o infuzie dintr-o lingură cu petale de bujor mărunțite, o lingură cu maghiran mărunţit, o lingură cu zmeură și o lingură cu miere, peste care se adaugă două căni cu apă fierbinte și se lasă pentru două ore, după care lichidul se consumă călduț, fracționat în trei reprize. De asemenea, petalele de bujor intră în componența unor ceaiuri pectorale, recomandate în tusea nervoasă, tusea astmatică sau durerile de piept.

Excepţional în hiperexcitabilitate

Aria de acțiune a acestei redutabile plante se extinde și pe direcția tratamentelor împotriva cancerului. Mai multe studii efectuate în SUA au pus în evidență faptul că un extract din floare de bujor ar putea fi utilizat pe scară largă pentru atenuarea efectelor secundare cauzate de chimioterapie - grețuri, vomă, diaree, crampe și scăderea în greutate. Administrat în combinație cu extractele obținute din alte plante, acest preparat oprește și creșterea tumorilor, afirmă cercetătorii de la Universitatea Yale, din SUA. De asemenea, planta se remarcă prin efectul sedativ semnificativ. În aceste condiții, bujorul este un bun remediu pentru hiperexcitabilitate. Se prepară un ceai din o linguriță cu rădăcină de bujor la 250 ml apă. Se fierbe pentru zece minute, apoi se strecoară. Se poate administra de două-trei ori pe zi, asigurând liniștirea nervoasă.

Alină suferințele coxartrozei

Infuzia din petale de bujor se administrează ca adjuvant în afecțiunile care vizează articulațiile, cum sunt artrita, reumatismul, guta. În același timp, împotriva suferințelor provocate de coxartroză se pot face băi cu macerat de bujor. Tulpinile și rădăcinile plantei se taie mărunt, se pun într-o sticlă închisă perfect, umplându-se până la jumătate. Deasupra se toarnă alcool de 40 de grade. Se lasă la macerat 15 zile, la temperatura camerei, agitând des compoziția, pentru omogenizare. Se strecoară și se pune lichidul rezultat într-o sticlă de capacitate mai mică, și aceasta închisă foarte bine. Cu tinctura respectivă se masează coloana vertebrală și locurile afectate de boală de două ori pe zi. Se recomandă și băile cu macerat de bujori - se pun la o cadă șase-șapte linguri cu preparat. Apa trebuie să fie la temperatura corpului. Se stă în cadă minimum 30 de minute.

Atenție! Preparatele din bujor se administrează numai sub supraveghere medicală

Revenire după efort îndelungat

În perioadele de convalescență sau de epuizare fizică după efort îndelungat, bujorul este o alternativă pentru refacerea rapidă și în mod natural. Se poate realiza următorul preparat: în 500 ml vodcă se pun trei linguri cu petale de bujor mărunțite și se lasă la macerat timp de 30 de zile, agitând de mai multe ori pe zi, după care se poate începe administrarea, consumându-se câte o linguriță cu preparat de trei ori pe zi, înaintea meselor principale, timp de maximum 30 de zile. De asemenea, o infuzie din petale de bujor dă rezultate în combaterea acneei: o lingură cu petale de floare la un litru de apă fierbinte se bea cu înghițituri mici, pe parcursul unei zile. Cura durează maximum zece zile și se poate relua o dată la trei luni.