de Anda Postolache

Cedrul este poate cea mai lăudată plantă biblică. Apare în Sfânta Scriptură în mai multe locuri, din care amintim numai unul, fiindcă sunt peste 70 de referiri: în Cartea Regilor, capitolul 6, versetul 15, se spune: „Pereţii templului i-a îmbrăcat pe dinăuntru cu scânduri de cedru; de la pardoseala templului şi până la tavan şi căpriori cu lemn de cedru i-a căptuşit peste tot, iar pardoseala a făcut-o din scânduri de chiparos”.

Cea mai mare pădure, în Siria
Cedrul este un arbore din familia pinaceelor, de culoare brun-gălbuie, vestit pentru esenţa tare a lemnului, dar şi pentru impozanţa lui. Există mai multe feluri de cedru: Cedrus brevifolia, în Cipru, Cedrus atlantica, în Maroc, Cedrus libani, în Liban, Cedrus deodora, în Asia Centrală. Poate să ajungă până la 30 m înălţime, iar coroana sa formează un cerc de până la 15 metri.
Este un lemn rezistent şi cu miros puternic, folosit în sculptură, industria navală sau în fabricarea mobilei. Vestitul Solomon, rege al statului Israel, care a domnit între anii 971 şi 931 înainte de Hristos, a dat poruncă să se folosească cedru în cantităţi importante la construirea Templului lui Iahve şi a Palatului Regal. Pentru că în Palestina nu se găsea cedru, regele Solomon a trebuit să facă o alianţă cu regele Hiram al Tirului. În zilele noastre, lemnăria acoperişului Sfântului Mormânt este din cedru.
Cedrii Libanului, altădată numeroşi, sunt astăzi aproape pe cale de dispariţie, fiind de găsit în puţine locuri zone păzite cu străşnicie. Cea mai mare pădure de cedru se află în Siria, lângă Tripoli, la aproape 2.000 de metri altitudine.

Antiseptic al căilor respiratorii
O echipă de cercetători germani a reuşit să extragă din cedru o substanţă numită guaiacol, după o reţetă foarte veche, a lui Plinius cel Bătrân (Gaius Plinius Secundus), un erudit al Imperiului Roman, care a trăit între anii 23 şi 79 e.n.
Acest lichid incolor numit guaiacol este un conservant foarte puternic, folosit în vechime pentru îmbălsămarea mumiilor. Uleiul de cedru se obţine prin distilarea frunzelor, conurilor şi a tăieturilor proaspete din trunchiul arborilor. Culoarea este oranj şi are un gust dulceag. Uleiul de cedru poate fi folosit şi în farmacia naturistă, calitatea sa principală fiind aceea de antiseptic al căilor respiratorii, dar este bun şi ca expectorant, sedativ nervos şi stimulent tonic.