de Călin Popa şi Adrian Barna
Cunoscute, folosite și apreciate din timpuri străvechi, albăstrelele sunt și astăzi una dintre comorile terapeutice ale naturii.
Atenuează ulcerele stomacale
Cea dintâi mențiune pe care literatura de specialitate o pune în dreptul albăstrelelor este capacitatea acestor flori de a acționa ca agenți antiinflamatori. La nivel intern, sub formă de ceai, atenuează ulcerele stomacale, îmbunătățesc digestia, detoxifică ficatul. Iar dacă se prepară infuzii mai concentrate, albăstrelele au capacitatea de a combate infecțiile tractului urinar, fiind de ajutor în diverse afecțiuni renale și ale vezicii urinare, în stimularea secreției de urină în caz de edeme și pareză renală. De asemenea, preparatele din albăstrele susțin refacerea organismului după răceli puternice, cauzate de virusuri, având efect în tuse, bronșite, febră. Infuzia de albăstrele se prepară dintr-o linguriţă cu flori la o cană cu apă fierbinte. Se beau trei căni pe zi.
Redutabile în flebite
Ca redutabili antiinflamatori, albăstrelele pot fi utilizate cu succes în cazuri de reumatism sau gută. Se poate administra un macerat, preparat din 60 g flori uscate puse într-un litru de vin. Se lasă vasul acoperit timp de 24 de ore, se strecoară şi se bea câte un păhărel, cu 30 de minute înainte de mese, având efecte diuretice semnificative. De asemenea, albăstrelele sunt redutabile în insuficiență cardiacă cu edeme, în flebite și hipertensiune, precum și pentru stimularea apetitului, în special administrate sub formă de infuzie. De altfel, pe palierul digestiv, specialiștii recomandă albăstrelele și pentru tratarea constipației, notează herbal-supplement-resource.com. Totodată, infuzia de albăstrele are un efect calmant asupra sistemului nervos central, fiind folosită în combaterea crizelor de anxietate, a stresului sau a depresiei.
Remediu împotriva veninului de scorpion
În mitologia greacă există episoade care menționează albăstrelele și calitățile lor de vindecători externi. Astfel, eroul Ahile și-a tratat o rană cu flori de albăstrele, iar centaurul Hiron le folosea în mod curent pentru calitățile lor antiseptice și cicatrizante. Mai târziu, în Evul Mediu, un document din 1653, semnat de Nicholas Culpeper, susține că „albăstrelele pot fi folosite cu succes în caz de răniri, pentru oprirea sângerărilor din gură și sunt un remediu împotriva veninului de scorpion. Seva albăstrelelor înlătură inflamațiile ochilor”. În special pe acest din urmă segment și-au cucerit albăstrelele un binemeritat renume. Cataplasmele cu infuzie din această plantă combat și în mileniul trei conjunctivitele sau orjeletul (urciorul), fiind, de asemenea, utile și împotriva durerilor de ochi.
Tonifiază muşchii faciali
Albăstrelele sunt folosite în cosmetică, datorită efectelor calmante și tonifiante, având acţiune împotriva îmbătrânirii. Astfel, un tratament cu albăstrele sub formă de comprese cu infuzie (o mână cu flori la o cană cu apă fierbinte) este recomandat în diminuarea ridurilor, ca și pentru tonifierea mușchilor faciali. Iar o mască are efecte regenerante asupra pielii, epiderma devenind mai suplă și mai catifelată.