de Călin Popa şi Adrian Barna
Natura a transmis prin intermediul plantelor inteligența vindecării oamenilor. Una dintre comorile farmaciei verzi a lumii este planta numită osul-iepurelui, cunoscută încă din secolul al IV-lea î.Hr.
Calmează colicile renale
Potrivit specialiștilor în medicină naturistă, osul-iepurelui este un diuretic excelent, cu marile avantaje de a nu genera efecte secundare și de a acționa cu blândețe. Acesta este, de fapt, cel dintâi segment pe care planta și-a cucerit renumele, cel al afecțiunilor renale. Astfel, grație prezenţei saponinelor, a sterolilor şi a izoflavonelor în compoziţia sa, osul-iepurelui ajută la creşterea debitului urinar şi la scăderea dimensiunii pietrelor de la rinichi. Ca urmare, tratamentele pe bază de plantă se recomandă în infecții urinare sau în calculoză renală. În caz de crize renale (colici) se poate administra un decoct preparat astfel: se pune o lingură cu pulbere de rădăcină de osul-iepurelui la 250 ml apă clocotită. Se lasă 15 minute, apoi se consumă până la două căni pe zi, în mai multe reprize.
Ușurează expectorația în caz de bronșită
Osul-iepurelui este un remediu natural folosit pentru eliminarea toxinelor din corp. Se poate administra sub formă de decoct. O linguriţă cu rădăcină de plantă se pune în 300 ml apă rece şi se lasă la macerat 12 ore, iar dimineaţa se încălzeşte puţin, după care se strecoară. De asemenea, planta este un adjuvant cu efecte remarcabile în cazuri de hidropizie, fiind utilă și în reumatism, precum și pentru uşurarea expectoraţiei în bronşite. De asemenea, osul-iepurelui este renumit şi pentru acţiunea pozitivă asupra schimburilor metabolice sau pentru capacităţile sale de a scădea tensiunea arterială. Nu în ultimul rând, planta este recomandată și în obezitate, precum și împotriva gutei. Se recomandă sub formă de infuzie, preparată din o linguriță cu osul-iepurelui la o cană cu apă. Se lasă zece minute, apoi se strecoară și se poate consuma.
Pont! Osul-iepurelui poate fi de mare folos și ca tratament extern, sub formă de comprese înmuiate în ceai, persoanelor care suferă de ulceraţii cutanate sau de afecţiuni cronice ale pielii.