de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Dioscorides a vorbit despre proprietăţile astringente ale scoarţei de ulm, iar în Evul Mediu, Lonicerus a folosit-o ca astringent pentru răni și fracturi ale membrelor. Mai târziu, Schulz, un celebru medic german din secolul al XVIII-lea, a afirmat că este cu adevărat excepțională în eczemele cronice. Ce beneficii uriașe are scoarța de ulm asupra sănătății, aflați în rândurile de mai jos.
Utilă în inflamaţii ale mucoaselor plămânilor
Scoarţa uscată de ulm a fost introdusă oficial în Farmacopeea Britanică în 1864 şi 1867, cu recomandare de utilizare sub formă de decoct. În același timp, s-a mai preparat şi o tinctură homeopatică, utilizată ca astringent. Mai târziu, în anul 1895, s-a aflat că scoarța de ulm conţine o bogăție de mucilagii, de fibre și amidon, dar și acid galic impur, acid tanic și acid ulmic. În timp, oamenii de știință au considerat-o ca fiind nutritivă, expectorantă, diuretică şi emolientă, fiind utilă în inflamaţii ale mucoaselor plămânilor, intestinelor, stomacului, vezicii urinare sau rinichilor, diaree, dizenterie, tuse, pleurezie şi iritaţii ale gâtului. Din cele mai vechi timpuri, oamenii de la sate recoltează coaja de ulm de pe lujeri, înainte ca frunzele să ajungă la maturitate. La scurt timp după recoltare, aceasta se mărunțește foarte bine. Două lingurițe cu pulbere se pun la fiert timp de un sfert de oră într-un litru de apă. Din această compoziție, se consumă trei căni pe zi. Preparatul are efecte în tratarea pleureziei, ascitei, bolilor respiratorii, tusei, gripei și insomniilor.
Eficientă în erupțiile tegumentare
Împotriva bolilor respiratorii, a erupțiilor tegumentare, reumatism sau eczemă, se folosește ceaiul din scoarță de ulm. 75 g scoarță măruțită se pune la fiert în 1,5 litri de apă și se lasă până scade la un litru. Se consumă o cană, de trei ori pe zi. Pentru a îndepărta durerea și a proteja mucoasele, o linguriță cu scoarță pisată se pune în două căni cu apă clocotită și se mai lasă un minut la fiert. Lichidul se strecoară și se consumă pe parcursul unei zile. De asemenea, scoarța de ulm este eficientă în tratamentul leucemiei, boală pentru care medicina modernă are prea puține leacuri. În acest caz, se taie ramurile tinere, de grosimea unui deget, apoi se curăță de coajă cu ajutorul unui cuțit. Coaja se usucă și, ulterior, două-trei lingurițe se pun de seara până dimineața la macerat în 250 ml apă. Se strecoară și se dă deoparte preparatul obținut. Planta rămasă se fierbe în alte două pahare cu apă, timp de zece minute, apoi se lasă la răcit și se filtrează. În final, se combină cele două preparate, iar extractul obținut se bea pe parcursul unei zile. Tratamentul are efecte extraordinare dacă licoarea se administrează dimineața. Cura durează două luni.
Recomandată în tratarea slăbiciunii fizice
Cercetătorii din patru instituții cu profil de oncologie, biologie și medicină au arătat că extractul de ulm alb are o pronunțată acțiune antitumorală în cancerul de plămâni prin uciderea celulelor anormale. Totodată, în anii 1920, scoarța de ulm alb a devenit o alternativă ca remediu pe bază de plante pentru tratamentul cancerului de sân, pentru îmbunătățirea calității vieții și controlul efectelor secundare negative ale tratamentului convențional al cancerului de sân. Potrivit medicinei ayurvedice, scoarța de ulm alb este un remediu nutritiv, emulsionant și expectorant, indicat pentru tratarea slăbiciunii fizice, hemoragiilor pulmonare și ulcerelor, dar și tonic pulmonar optim pentru persoanele suferinde de boli pulmonare cronice.