de Călin Popa şi Victoria Dumitru
Din timpuri imemoriale, diferite culturi au elaborat reţete specifice de băuturi-aperitiv, bazate pe ingrediente sănătoase, care să contribuie la o stare de bine.
Minula
Această băutură măreşte pofta de mâncare, ajutând digestia şi eliminarea diferitelor tulburări hepatice, colecistice, constipaţia rebelă etc. Pentru a prepara reţeta de minula, aveţi nevoie de 2 linguri cu miere, 1 linguriţă cu suc de lămâie şi 100-200 ml infuzie de frunze de nuc. Se pune apă la fiert într-un ibric de 200-250 ml, iar când începe să clocotească, se ia de pe foc, se adaugă o lingură cu frunze măcinate de nuc, se acoperă cu un capac şi se lasă până se răcoreşte. Se storc bine frunzele de nuc şi toată zeama strecurată se pune într-un pahar. Se adaugă mierea şi sucul de lămâie şi se amestecă până la omogenizare. Se consumă în timpul meselor principale, câte 100-200 ml. Este contraindicată suferinzilor de diabet zaharat, obezitate, ateroscreloză avansată, alergie la miere sau la frunzele de nuc. Se poate păstra până la şase ore la temperatura camerei sau maximum o săptămână la frigider, dar este de preferat să se consume cât mai proaspătă.
Cemi
O băutură cunoscută pentru efectul său diuretic este cemi. Pentru a prepara această reţetă, aveţi nevoie de 200 ml suc de ceapă şi 100 g miere, preferabil din flora montană. 500 g ceapă roşie proaspătă se curăţă, se spală bine şi se trece prin storcător. Sucul obţinut se pune într-o sticlă, se adaugă mierea şi se agită până la completa omogenizare. Se beau câte 50 ml la fiecare masă principală. Preparatul are o acţiune puternică, fiind indicat şi persoanelor care au varice, mai ales la membrele inferioare, întrucât este decongestiv. De asemenea, are efect tonifiant asupra sistemului nervos şi endocrin, scăzând pofta de mâncare exagerată, acţionând asupra depunerilor de grăsime şi apei din ţesuturi. O cură durează trei-patru luni, cu o pauză de o lună. Se poate repeta cât timp este nevoie. În general, efectele se observă după câteva zile.
Mipela
Băutura-aperitiv mipela este indicată persoanelor care suferă de insuficienţă tiroidiană, precum şi în cazuri de oboseală cronică, întrucât are remarcabile proprietăţi tonice, care le dublează pe cele de aperitiv eficient. Aveţi nevoie de 2 linguri cu miere, 1 linguriţă cu suc de lămâie şi 150 ml infuzie de pelin. Formula este următoarea: se pune apă la fiert într-un ibric de 200-250 ml. Când începe să clocotească, se ia de pe foc, se adaugă o lingură cu frunze măcinate de pelin, se acoperă cu un capac şi se lasă până se răcoreşte. Se storc bine frunzele de pelin şi toată zeama strecurată se pune într-un pahar. Se adaugă mierea şi sucul de lămâie şi se amestecă până la omogenizare. Se consumă în timpul meselor principale sau cu puţin timp înaintea lor, câte 100-200 ml. Se poate păstra maximum şase ore la temperatura camerei sau cel mult o săptămână la frigider.
Chicha morada
Chicha este un cuvânt care denumeşte mai multe realităţi, toate legate de America de Sud. Băutura numită chicha morada este foarte populară în Peru, fiind un remediu gastric cu tradiţie îndelungată. Se prepară în familie, dar se vinde şi la terase şi în restaurante, nealcoolizată, fabricată din porumb violet (cultivat frecvent în această ţară), fiert laolaltă cu scorţişoară şi cuişoare până când boabele se înmoaie. Apoi se strecoară (seminţele sunt bune pentru hrana animalelor), se lasă să se răcească şi se adaugă, după gust, suc de trestie de zahăr, bucăţi de ananas şi/sau suc de lămâie. Chicha morada se poate bea rece, cu adaos de cuburi de gheaţă, sau caldă, după anotimp sau după preferinţele consumatorului. Pe lângă o răcorire cu gust exotic, efectul băuturii este şi de tonic al digestiei.
Kumis
Considerat a fi unul dintre cele mai puternice remedii din medicina populară rusească, kumis este cunoscut pentru rolul său în reglarea florei intestinale, dar şi pentru efectele sale hidratante şi revigorante. Mai mult, legenda spune că era chiar licoarea preferată a lui Ginghis Han. În reţetele originale, kumis se prepară prin fermentarea laptelui de iapă în interiorul unui recipient din piele de cal. Varianta contemporană este la îndemâna oricui. Ingrediente: 1 cană cu apă, 2 linguri cu miere, 2 linguri cu iaurt, 1 l lapte, 1 linguriţă cu drojdie uscată. Mod de preparare: într-un pahar cu apă fierbinte se pun două linguri cu miere şi se amestecă bine, până se dizolvă complet. Se toarnă lichidul într-un borcan de sticlă mai mare şi se toarnă peste el iaurtul, laptele şi se amestecă puţin, cu ajutorul unei linguri de lemn, până când conţinutul devine omogen. Se acoperă apoi borcanul cu două straturi de tifon şi se lasă într-un loc călduţ timp de trei zile. După acest interval se adaugă o linguriţă cu drojdie uscată, se amestecă şi se acoperă la loc. Când veţi observa bule în recipient, veţi şti că băutura este gata. Borcanul se ţine în frigider şi se consumă aproximativ 50 ml kumis înainte de mesele principale, de trei ori pe zi. Se ţine o astfel de cură două săptămâni.
Ceai indian tonic
Una dintre formulele aperitive care şi-au cucerit un loc distinct în preferinţele amatorilor de astfel de băuturi naturale este ceaiul indian tonic, preparat din următoarele ingrediente: 1 linguriţă cu curcumină (turmeric), 1 linguriţă cu scorţişoară, 2 cm rădăcină de ghimbir, 1/2 linguriţă cu seminţe de chimen, 1/2 linguriţă cu seminţe de anason, 1/2 linguriţă cu seminţe de fenicul, 1/2 lingu- riţă cu cuişoare, 1 lingură cu frunze de mentă, 1 l apă. Se mărunţesc într-un mojar curcumina, scorţişoara şi ghimbirul şi apoi se pun pe foc, împreună cu apa. Se lasă să fiarbă încet, timp de cinci minute. Apoi se adaugă chimenul, cuişoarele, anasonul şi feniculul şi se lasă să dea câteva clocote. La final se ia vasul de pe foc, se încorporează frunzele de mentă şi se ţine la infuzat încă două minute. Se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se bea cald, câte patru ceşti pe zi.