de Călin Popa şi Sorin Dumitrescu
Tămăduitorii Evului Mediu numeau tuia „arborele vieții”. Astăzi, aceeași plantă puternică pune la dispoziția sănătății omului preparate care tratează eficient numeroase afecțiuni.
Amerindienii o numeau „copacul vieţii”
Se spune că Regele Solomon a construit Templul din Ierusalim folosind lemn de tuia. În Egiptul Antic, tuia era considerat drept arbore sacru, fiind venerat. Potrivit literaturii de specialitate, vechii greci, egiptenii și chinezii foloseau tuia în tratamente terapeutice încă de acum 3.000 de ani. De asemenea, arborele a fost utilizat în scopuri terapeutice din timpuri străvechi de amerindieni, care-l numeau „copacul vieţii”. Calitățile de excepție ale tuia au venit până în contemporaneitate, cu un întreg alai de binefaceri pentru organismul uman. Studiile moderne au confirmat faptul că preparatele pe bază de tuia prezintă efecte bacteriostatice, antivirale, antifungice, antitumorale, antireumatice. De exemplu, împotriva stărilor gripale și a infecțiilor incipiente ale aparatului respirator se poate apela la infuzia din muguri de tuia, preparată din 20 g muguri care se pun într-un litru de apă clocotită, se lasă la infuzat zece minute, apoi se bea câte un pahar, de trei ori pe zi.
Ajută la secreţia enzimelor
Deși arborele este ușor toxic, administrarea corectă, la recomandare avizată și în dozele prescrise a tratamentelor pe bază de tuia prezintă efecte terapeutice de excepție în cazuri de reumatism, de acumulare de acid uric sau de chisturi ovariene. Totodată, tuia calmează durerile menstruale și stimulează circulaţia sângelui. Nu în ultimul rând, planta ajută la secreţia enzimelor, hormonilor, bilei şi sucurilor gastrice, acționând eficient și împotriva afecţiunilor reumatice, precum şi pentru eliminarea viermilor intestinali și întărirea sistemului imunitar.
Medicina tradițională chineză folosește tuia în tratarea cancerului
Înlătură eficient toate tipurile de negi
La nivel extern, un important beneficiu al tincturii de tuia este acela că tratează eficient toate tipurile de negi şi condiloame cauzate de HPV. Pentru obţinerea tincturii, se pun într-o sticlă 200 g frunze de tuia tăiate mărunt, iar peste ele se toarnă un litru de alcool alimentar de 60 de grade. Recipientul se închide ermetic şi se lasă zece zile într-un loc călduţ, agitându-se periodic conţinutul. Maceratul se filtrează, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe de culoare închisă, care vor fi păstrate închise ermetic. Un tampon înmuiat în tinctură de tuia se pune peste excrescenţă, fixându-se cu un plasture. Se ţine o zi şi o noapte, după care se schimbă pansamentul, tratamentul făcându-se două săptămâni la rând. Atenţie: extractul alcoolic de tuia are o toxicitate destul de mare (datorită unui compus volatil numit tuionă), motiv pentru care nu trebuie să fie accesibil copiilor şi nu se administrează intern decât sub supravegherea unui specialist!