de Călin Popa şi Alexandru Brădescu

Plantă modestă, dar plină de substanțe tămăduitoare, răculețul este binecunoscut în medicina naturistă pentru calitățile sale de redutabil astringent natural.

Remediu în tuberculoză

Răculețul este o plantă medicinală remarcabilă pentru întărirea organismului. Astfel, se poate folosi în perioade de convalescență, în stări de slăbiciune după efort prelungit, pentru revigorare și remineralizare. Unul dintre cele mai bune efecte se înregistrează în folosirea plantei ca adjuvant în tuberculoză. O formulă terapeutică cu rezultate deosebite este vinul de răculeț, preparat astfel: 250 g rădăcini proaspete de plantă, mărunțite și strivite, se pun cu 125 ml alcool de 70 de grade pentru 24 de ore, apoi se adaugă un litru de vin de bună calitate. Se lasă apoi cinci zile, după care se strecoară. Se pot lua câte patru-cinci linguri mari din acest lichid în fiecare zi, pe perioada recomandată de specialist.

Leac pentru afte

Literatura de specialitate menționează în dreptul răculeţului capacitatea de a acționa eficient ca astringent de forță intern, în diaree, iar extern în cazuri de inflamații ale cavități bucale, cum sunt aftele sau stomatitele. De pildă, pentru a le trata în mod natural pe acestea din urmă, se prepară o formulă terapeutică dintr-un litru de vin de struguri de bună calitate, preferabil roșu, în care se pun 20 g rizom mărunțit de răculeț, pentru opt zile, timp în care se agită de mai multe ori zilnic. Apoi se strecoară și se pot lua câte 50 ml, de trei ori pe zi. Se clătește bine gura înainte de a se înghiți. Iar dacă suferiți de enterită sau de diaree, infuzia de răculeț este un aliat de nădejde: o linguriță cu rizom mărunțit se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru zece minute, după care se strecoară. Se vor putea consuma două-trei căni pe zi, în perioade de până la trei luni.

Pont! Cu rizom uscat și mărunțit de răculeț amestecat cu unt de cacao se poate face un supozitor natural util în tratarea hemoroizilor sau a fisurilor anale.