de Călin Popa şi Adrian Barna

Datorită calităţilor sale vindecătoare, mătasea de porumb a fost utilizată încă din cele mai vechi timpuri pentru efectul său diuretic, antiinflamator şi calmant.

Elimină apa din ţesuturi

Potrivit literaturii de specialitate, mătasea de porumb este o adevărată comoară terapeutică. Aceasta conţine săruri de potasiu, calciu şi siliciu, vitaminele C, B6, E şi K, ulei volatil, alantoină, glucide, betaină, saponine etc. Mătasea de porumb este diuretică, fapt pentru care se recomandă mai ales pentru piatră la rinichi, cistite şi albuminurie (urină tulbure). De asemenea, prin diureza pe care o produce, planta ajută la eliminarea apei din ţesuturi, influenţând în bine unele boli de inimă şi obezitatea. Datorită vitaminei K, mătasea de porumb are şi proprietăţi hemostatice, întrebuinţându-se în cazuri de menstruaţie neregulată şi menopauză. Două căni cu ceai din mătase de porumb pe zi duc la o îmbunătăţire a simptomelor specifice acestor fenomene. Ceaiul se prepară din două linguri cu mătase de porumb puse la 200 ml apă fierbinte. Se ia la fiecare trei ore câte o lingură.

Micşorează depunerea de săruri în bilă

Cercetările recente au arătat că ceaiul din mătase de porumb măreşte secreţia biliară, micşorând depunerea de săruri în bilă, ceea ce are efect benefic asupra bolilor de ficat şi a colecistitelor. Un preparat redutabil pentru tratarea naturistă a acestor afecţiuni este infuzia combinată de mătase de porumb, realizată astfel: în 500 ml apă se adaugă patru linguriţe cu mătase de porumb mărunţită. Se ţine la macerat zece ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în alţi 500 ml apă, timp de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de mătase de porumb, care se foloseşte intern (trei-patru căni pe zi). Este redutabilă împotriva nisipului la rinichi sau a dischineziei biliare.