de Anda Postolache

Plăpândele flori de mac (Papaver rhoeas) au în componenţă mucilagii şi alcaloizi ce le dau puterea de a calma crizele de tuse. Ceaiul din petale de mac este recomandat în răceli, gripe şi bronşite. Acesta se prepară astfel: o linguriţă cu vârf de petale se pune în 250 ml de apă clocotită (o cană), se lasă doar un minut la infuzat, apoi se strecoară şi se bea călduţ, îndulcit cu miere de albine. Se consumă două-trei căni zilnic, până la calmarea tusei. Pentru sporirea efectului, petalele de mac se pot combina cu flori de tei, frunze de pătlagină îngustă şi de cimbru, din fiecare plantă câte o linguriţă, dar, atenţie, la un litru de apă clocotită! Se lasă la infuzat cinci minute.

Sursa naturală a morfinei
Se pot face tratamente şi cu mac de grădină (Papaver somniferum). Capsulele acestui fel de mac au proprietatea de a calma durerile, fiind folosit în acest scop încă din antichitate, mai ales în Grecia. În schimb, China secolului al XVII-lea a lansat moda fumatului de opiu, care nu este altceva decât macul de grădină. În zilele noastre, macul intră în componenţa drogurilor, dar nu trebuie uitată latura sa nevinovată, binefăcătoare, când este utilizat corect, în scop medicinal. Să nu uităm că din Papaver somniferum se extrage morfina atât de necesară în unele boli în fază terminală sau în dureri groaznice.
Macul de grădină este recomandat în durerile de dinţi: o căpăţână de mac ajuns la maturitate şi câteva frunze se fierb timp de zece minute în 250 ml de apă. Cu infuzia astfel obţinută, după ce devine doar călduţă, se face gargară şi se clăteşte gura. Se pot bea câteva înghiţituri.