de Luana Mare şi Adrian Barna
Cunoscută şi sub denumirea de şopârliţă, buruiană de perit, ventricea sau veronică, ventrilica (Veronica officinalis) este o plantă medicinală cu numeroase beneficii în tratamentul multor boli. Renumită mai ales pentru faptul că stimulează memoria şi fortifică nervii, ventrilica poate fi utilă persoanelor cu vârsta înaintată.
Are însuşiri diuretice şi antiinflamatoare
Micuţa plantă erbacee, cu flori de culoare albastru ciel până la violet, cu frunze zimţate, ventrilica este folosită ca plantă cu puteri tămăduitoare încă de pe vremea romanilor. În cărţile vechi de medicină naturistă era numită „planta de leac pentru toate relele”, iar pe vremea aceea, dacă cineva dorea să facă un compliment unei persoane deosebite, îi spunea că are la fel de multe calităţi precum ventrilica. În scop terapeutic se folosesc părţile aeriene, recoltate atât înainte, cât şi după înflorire, adică din luna mai până în august, şi se prepară sub formă de infuzie, de tinctură şi de suc. Efectele benefice sunt nepreţuite, unul dintre acestea fiind îmbunătăţirea memoriei. Printre alte proprietăţile medicinale ale acestei plante sunt cele stomahice, colagoge, digestive, expectorante, diuretice, astringente, hemostatice, depurative, antiinflamatoare, cicatrizante etc. Ventrilica este un remediu excelent al stărilor de nervozitate, dar şi în afecţiuni ale ficatului, reumatism, căilor respiratorii, în vindecarea rănilor cauzate de tăieturi şi lovituri. Stimulează pofta de mâncare, micşorează glicemia şi reglează colesterolul din sânge.
Infuzia, utilă în anemie
Ceaiul de ventrilică se obţine dintr-o lingură cu plantă uscată şi mărunţită peste care se toarnă o cană cu apă fierbinte, după care se lasă la infuzat câteva minute. Consumat zilnic, acesta are proprietatea de a reduce glicemia şi de a regla colesterolul. Dacă se bea înainte de culcare, ceaiul calmează, combate şi ameliorează stările de nervozitate cauzate de stres, de prea multă oboseală, asigurând un somn bun, sănătos, odihnitor. În caz de anemie, hipertensiune arterială, inflamaţii ale pielii, gută sau reumatism, sunt recomandate câte două, trei căni de infuzie pe zi.
Sucul din flori elimină toxinele din sânge
Tinctura de ventrilică se poate prepara din două mănunchiuri de plantă proaspăt culeasă, peste care se toarnă un litru de rachiu de secară, de 38-40 grade. Vasul se lasă la soare sau la un loc călduros timp de două săptămâni, după care amestecul se filtrează şi se păstrează la rece şi la întuneric în sticle bine astupate, de culoare închisă. Produsul astfel obţinut este valabil timp de doi ani de la data la care a fost culeasă planta. Cea mai bună utilizare a tincturii de ventrilică este cea externă, sub formă de frecţie în zonele dureroase ale articulaţiilor afectate de gută. Se poate administra şi intern pentru tratarea reumatismului şi artritei. În aceste situaţii se pun 15 picături de tinctură la o cană cu ceai sau cu apă. Sucul din flori se obţine prin presare în storcătorul electric şi este recomandat în vindecarea eczemelor, a afecţiunilor respiratorii, dar şi a eliminării toxinelor din sânge. Se consumă câte o linguriţă de două ori pe zi.
Cataplasmele din pulbere amestecată cu apă vă scapă de eczeme
Maceratul sau infuzia din plantă sau cataplasmele obţinute din 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată şi amestecată cu apă astfel încât să se obţină o pastă sunt utilizările externe eficiente în tratarea eczemelor, arsurilor, dar şi durerilor articulare. Se pune peste această substanţă îngroşată un pansament care să menţină cataplasma pe locul afectat timp de mai multe ore. În cazul rănilor, acestea se curăţă cu infuzie de plantă. Ventrilica mai poate fi consumată şi sub formă de pulbere, măcinată fin cu o râşniţă electrică. Se administrează câte o linguriţă rasă de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Se ţine sub limbă timp de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Acest mod de administrare este considerat a fi unul foarte eficient în toate afecţiunile interne pentru care planta constituie un remediu. Maceratul la rece se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la o cană cu apă la temperatura camerei. Se menţine astfel timp de şase, opt ore, după care se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se iau două-trei căni cu macerat pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale.