de Călin Popa şi Florinel Dumitru
Ignama, legumă foarte asemănătoare cu cartoful dulce, dar destul de diferită de acesta, este cunoscută și apreciată de mii de ani, mai ales în Asia, în Africa, în America Centrală şi în Oceania. Vine din negura timpului cu un gust excelent, o valoare nutrițională importantă și o mulțime de virtuți terapeutice.
Menţine indicele glicemic redus
Ignama a fost cultivată pentru prima dată în Africa şi în Asia, în jurul anului 8000 î.Hr. Astăzi, Nigeria este cel mai prolific producător din lume, aproape 200 de specii de ignama fiind consumate la nivel mondial. Deși nu este ușor de găsit în lanțurile de magazine, ignama merită efortul de a o procura. Are în compoziție carbohidraţi complecşi şi fibre dietetice, care permit absorbţia lentă şi menţinerea nivelului de zahăr din sânge și un indice glicemic redus. Furnizează, de asemenea, vitamina A, care este transformată în betacaroten. În acest fel, ignama are un rol important în menţinerea sănătoasă a membranelor mucoasei şi a pielii, îmbunătățind, totodată, vederea de noapte.
Asigură necesarul de vitamina C
Ignama este o sursă excelentă de vitamina C, asigurând 27% din necesarul zilnic. Ca urmare, consumul acestei plante înseamnă rezistență în fața infecțiilor printr-o imunitate sporită și o vindecare rapidă a rănilor. Iar prin conținutul de minerale ca potasiu sau mangan, ignama protejează sistemul circulator și inima. Planta conține o cantitate însemnată de fibre, ceea ce contribuie la menținerea sănătății sistemului digestiv, prevenind problemele stomacului și afecțiuni ale intestinului, de la constipație la cancer de colon. Potrivit unor experimente de dată recentă, există o legătură între consumul de ignama și diminuarea manifestărilor neplăcute ale menopauzei, întrucât planta conține compuși cu efect asupra hormonilor.