de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
De obicei, atunci când vorbim despre plante, imaginea care ne apare instantaneu în fața ochilor este a ceva frumos colorat, plăcut mirositor, gingaş și plin de prospețime. Multe dintre aceste plante ne fac viața mai plăcută, ne împodobesc locuințele, au efecte benefice atât pentru sănătatea noastră psihică, dar și fizică, și, cel mai important lucru, ne induc o stare de bună dispoziție. Însă nu toate plantele îndeplinesc aceste criterii. Mai există, din fericire puține, și unele care acționează extrem de periculos pentru viața oamenilor, apropierea de ele putând provoca grave probleme de sănătate, motiv pentru care este bine să le ocolim.
Leandrul
Este o plantă colorată, pe care multă lume o vede drept o plantă ornamentală ce poate înfrumuseța locuința prin prezența ei. El este preferat și de mulți români, fără ca aceștia să aibă habar despre cât de nefast se dovedește a fi în realitate. Este o plantă de origini mediteraneene, care este utilizată și în medicină. Leandrul este folosit în industria farmaceutică, frunzele acestuia conţinând principii active folosite în medi- caţia cardiacă. În cazul în care frunzele sunt consumate necorespunzător, se încetineşte ritmul inimii, până la oprirea ei. Folosit doar ca o plantă decorativă, ţinută în ghivechi, leandrul nu este periculos. Acesta devine dăunător în momentul în care frunzele sale sunt consumate, doza letală diferind în funcţie de greutatea persoanei consumatoare. Astfel, dacă un copil ajunge să mănânce accidental frunze de leandru, acest lucru îi poate fi fatal. Sucul din plantă este atât de otrăvitor, încât este folosit pentru otrava de şoareci. Arbustul conține digitoxină, o substanță toxică ce atacă inima și sistemul nervos central. Cei otrăviți prezintă greață și vărsături, salivează în exces, au dureri abdominale, dar și palpitații.
Eurphorbia
Genul Eurphorbia include mai multe specii, care diferă foarte mult una de cealaltă. Unele arată ca niște cactuși, în timp ce altele arată ca niște flori. Cactusul marocan conţine o chimicală foarte picantă numită resiniferatoxină, substanță care ar fi bine să nu intre în contact cu nicio parte a corpului dumneavoastră. Resiniferatoxina este mai tare decât orice tip de piper cunoscut de noi. Acest cactus mic este mai periculos decât 10.000 de doze de spray cu piper. Seva acestei plante cauzează bășici, urmate de indispoziție, umflături și febră. O altă formă de Eurphorbia este extrem de comună și la noi și se găseşte în magazine în preajma Crăciunului, pentru că mai este denumită și Crăciunița sau Coroana lui Hristos. Cine nu știe planta cu flori roșii despre care se spune că este bine să o avem în casă în acele zile și nu numai. Însă puțini cunosc faptul că frumoasa Crăciuniță are tainele ei deloc benefice pentru om. Pentru că diterpenii din latexul lăptos pot provoca iritații la nivelul ochilor, ducând chiar la pierderea temporară a vederii.
Ricinul
Ricinul este probabil cea mai otrăvitoare plantă din lume. Conține un compus extrem de toxic, numit ricină. Semințele sunt partea cea mai periculoasă. Între patru și şapte semințe de ricin sunt suficiente pentru a cauza moartea. Intoxicația cu ricin se manifestă prin greață, vărsături, diaree, tahicardie, hipertensiune și convulsii. Simptomele pot dura și o săptămână. Ricinul este o plantă care se găsește în mai multe tipuri de zone climatice, tropicale, subtropicale și temperat-continentale. La noi în ţară este cultivat ca plantă oleaginoasă ori ornamentală. Ricinul este recunoscut de mii de ani pentru virtuţile sale medicinale. Dar totodată produce şi o toxină mortală de 6.000 de ori mai puternică decât cianura. Astfel, este capabil să pună la pământ orice animal, oricât de mare ar fi el. Seminţele sunt compuse dintr-un ulei foarte bogat, pe care planta îl protejează prin depozitarea unei proteine, ricinina (alcaloid), toxică pentru majoritatea animalelor, aceasta regăsindu-se în concentraţie mai mică şi în frunze. Odată ingerată, ricinina generează moartea celulelor prin blocarea producţiei de proteine ce le menţin în viaţă. La oameni, moartea este precedată de convulsii cauzate de disfuncţia ficatului şi a altor organe. Nu există încă un antidot în acest sens. Cazurile mortale cele mai frecvente sunt cauzate de ingestia accidentală de seminţe, dar ricinina poate fi inspirată şi prin aerosol, dizolvată în apă şi alimente ori injectată cu o seringă. A intrat în istorie cazul morții unui reporter bulgar, ucis de o umbrelă trucată ce injecta ricinină.
Iedera
O întâlnim frecvent, mai ales la case, pentru că este o plantă agățătoare, care se înșiră în diverse direcții, creând un aspect foarte plin de viață spațiului respectiv. Este o plantă ornamentală ce poate deveni letală dacă este înghițită de animalele de casă sau de copii. Printre simptomele care apar după înghițirea acestei plante se numără dificultate de a respira, convulsii, vomă, paralizie și comă. Însă, folosită după indicațiile medicului, iedera prezintă multe proprietăți terapeutice. Conţine saponine, tanini, glicozizi, flavonozide, steroli, minerale şi acizi organici. Are efect antimicotic, expectorant, cicatrizant, antiparazitar, antireumatic, antibiotic, antispastic, vasodilatator, antidiareic, febrifug şi analgezic. Preparatele fitoterapeutice pe bază de iederă sub formă de infuzie sau decoct sunt indicate în boli reumatice, afecţiuni nevralgice (nevralgia sciatica, nevralgia cervico-brahială, intercostală, nevralgia de trigemen), migrenă, bronşite, tuse spastică, tulburări menstruale. Sub formă de infuzie, decoct, spălături şi băi locale, compresă sau cataplasmă, iedera are efect benefic în celulită, micoze, veruci, luxaţii, arsuri şi insolaţii. Planta este însă toxică, iar consumul ei se recomandă doar cu avizul medicului. De asemenea, contactul cu frunzele determină alergie sau iritaţii de contact, iar consumul fructelor provoacă vărsături, tremurături, migrene sau diaree.
Crizantema
Este una dintre cele mai frumoase flori, având fie culoare galbenă, fie portocalie. Este și una dintre florile preferate pentru a împodobi locuințele, dar puțină lume are habar că gingașa crizantemă are niște proprietăți care o recomandă pentru a fi plantată în grădină, cu scopul ca prin prezența ei să înlăture șoarecii. Dacă pentru aceștia este mortală, nici omului nu îi va fi prea bine, și aceasta nu ingerând părți ale plantei, ci numai prin simplul contact manual cu părțile componente ale crizantemei. Odată ce le-ați atins pot începe să apară mâncărimi ale pielii sau vă apucă din senin reprize de strănutat, semn că s-a declanșat o reacție alergică la nivelul organismului dumneavoastră. Nu mai spunem ce se întâmplă dacă vă vine în gând proasta idee de a vedea ce gust are o crizantemă, șansele de a ajunge în scurt timp la spital fiind foarte mari.
Ficusul
Face parte din categoria arbuștilor ornamentali de apartament sau de grădină, fiind foarte periculoasă. Cunoscut şi ca smochinul înlăcrimat, copacul benjamin sau planta de cauciuc înfrunzită, ficusul conţine în frunze şi în tulpină o sevă lăptoasă ce este toxică. Există aproximativ 800 de specii de arbori ficus, arbuşti şi viţă-de-vie, dintre care multe sunt crescute ca plante de ghiveci sau afară, dar numai în zonele călduroase unde unele specii pot creşte până la 23 de centimetri. Pericolele care vă pasc la atingerea unui ficus sunt mâncărimea pielii şi inflamaţiile. Pentru a remedia aceste reacţii, medicul prescrie medicamente pentru alergie sau antiinflamatoare. Ficusul este, probabil, cel mai popular arbust ornamental de apartament, apreciat datorită frunzelor sale de dimensiuni mari, de culoare verde închis. Cu toate că nu este o plantă pretenţioasă, ea „crescând” aproape singură şi fără intervenţia noastră specială, ficusul este totuşi una dintre cele mai periculoase plante ornamentale. Vinovat este, aşa cum menţionam, latexul din tulpină şi din frunzele sale. Odată ingerată, această sevă poate produce iritaţii la nivel bucal, alergii şi chiar probleme digestive. Se recomandă ca, atunci când îi curăţaţi frunzele sau când tăiaţi crengile, să vă spălaţi bine mâinile după ce terminaţi treaba sau să folosiţi mănuşi speciale, pe care să le puteţi spăla.
Aloe vera
Aloe vera este o plantă suculentă inconfundabilă, folosită de sute de ani în tratarea arsurilor, iar în vremurile noastre, cu precădere în industria farmaceutică și cea a produselor cosmetice. Unii dintre noi o creștem chiar în propria locuință, însă puțini știu că aloe vera este otrăvitoare. Gelul plantei, neotrăvitor, este învelit într-un strat subțire de aloină și antrachinonă, care sunt extrem de toxice. Dacă sunt consumate în cantități mari, provoacă crampe abdominale, greață, vărsături, diaree și urinat roșu. Aloe vera prezintă frunze fibroase şi dese, ce cresc direct din partea superioară a rădăcinii. De cele mai multe ori, frunzele de aloe vera prezintă o margine dinţată. Deşi este cunoscută ca o plantă cu multiple efecte de vindecare în arsuri, tăieturi sau alte probleme ale pielii, ea poate cauza persoanelor sensibile dermatită de contact. Aşadar, atunci când folosiţi aloe vera, asiguraţi-vă că îndepărtaţi seva galbenă, deoarece aceasta este toxică. Seva galbenă se găseşte din abundenţă la plantele de aloe vera bătrâne. Înainte să folosiţi gelul din frunzele de aloe vera, testaţi pe o suprafaţă mică de pe partea interioară a braţului pentru a verifica reacţia pielii.
Muşcata
Muşcata este cunoscută încă din secolul al XVI-lea. Cercetătorii au arătat că toate părţile acesteia sunt terapeutice. Ele conţin elemente benefice pentru sănătatea fiinţei umane. Flavonoidele fac din muşcată o plantă excelentă pentru prevenirea şi tratamentul cancerului datorită proprietăţii de antioxidant puternic al acestor substanţe. Pe lângă frumuseţe, farmec şi energie, muşcatele îmbunătăţesc metabolismul, împiedică creşterea tumorilor, dizolvă pietrele şi opresc hemoragiile. Medicina tradiţională folosea frunzele muşcatei în cazuri de diaree, dizenterie, abcese sau cangrene ale plămânilor, dar şi contra durerilor de gură sau reumatismale. Frunzele, florile şi rădăcinile au un conţinut bogat de amidon, acizi graşi, săruri, taninuri, vitamina C, saponine, ulei eteric, alcaloizi şi flavonoide. La fel ca şi alte plante medicinale, frunzele de muşcată şi florile se usucă la umbră şi căldură constantă, iar rădăcinile se splală şi apoi se usucă, după care se păstrează în pungi de hârtie. Însă cel mai bine este să cultivaţi în ghivece muşcate, astfel încât veţi avea oricând proaspătă această plantă. De asemenea, se pot face diverse preparate din plantă, care au o diversitate de întrebuinţări. Însă mușcata poate să devină periculoasă în anumite situații. Frunzele păroase pot produce iritaţii ale pielii dacă sunt atinse de persoane sensibile. Consumate în cantitate mare, produc tulburări digestive. Persoanelor care suferă de astm bronşic sau au alergie la mirosul de muşcată li se recomandă să nu ţină în locuinţă nicio specie a acestei plante.
Azaleea
Rhododendronul pitic, cunoscut și sub numele de azalee, este o plantă frumoasă, cu flori colorate și multe - se înțelege de ce este printre preferatele plantelor de apartament. Este o floare pe cât de frumoasă, pe atât de pretenţioasă. Pentru a creşte, ea trebuie plantată în zone cu semiumbră, deoarece căldura excesivă, precum şi lipsa umezelii moderate favorizează căderea bobocilor înainte de înflorire. Din păcate, azaleea este și extrem de toxică. Toate părțile acestei plante conțin rășini toxice - frunzele fiind cele mai otrăvitoare. Toxinele găsite în azalee irită sistemul digestiv, în principal stomacul și intestinele, și pot produce chiar hemoragii interne. Dacă este înghițită o cantitate mai mare din această plantă, pot apărea probleme hepatice și renale - primele semne clinice apar la şase ore după ce planta a fost consumată. Ingerarea petalelor, tijei ori a frunzelor poate duce la apariţia durerilor abdominale, probleme respiratorii, paralizie, comă şi chiar moarte. Simptome la ingerare: lăcrimarea ochilor, secreţii nazale, greaţă, dureri abdominale, tulburări ale ritmului cardiac, dificultăţi respiratorii, convulsii, comă, iar la contactul cu pielea iritaţii.
Narcisa
Una dintre cele mai cumpărate plante pentru a fi ținute în apartament sau pentru a oferi un buchet de flori cuiva este însă un dușman tăcut, care vă poate crea destule probleme de sănătate. Sunt foarte toxice, în special bulbul poate cauza probleme stomacale, vomă și diaree. Dacă sunt consumate petalele sau tulpina, apar simptome precum hipertensiune, tremurături și ritm cardiac neregulat. În unele cazuri, ingerarea de narcise poate fi fatală. Narcisa este originară din nordul Africii, regiuni mediteraneene şi Europa Centrală. Floarea poate avea două culori: galbenă sau albă. Narcisa nu prezintă însă pericol decât în situația în care, din greșeală, mușcați din bulb, care este foarte asemănător celui de ceapă și de aceea poate fi ușor confundat. Altminteri, dacă sunt doar ținute în apă și se aerisește corespunzător încăperea, efectul lor toxic nu este pus în evidență. Există o legendă conform căreia numele narcisei vine din mitologia greacă, de la numele tânărului Narcissus, care s-a îndrăgostit de propria imagine reflectată de apele unui lac. Dorind să își îmbrățișeze frumosul chip, a alunecat în apă și a murit. Pe malul lacului a apărut floarea de narcisă în locul unde a stat Narcissus. O altă legendă spune că narcisa a înflorit prima, în Grădina Ghetsimani, la învierea lui Iisus. Narcisele ar fi înflorit și la ultima cină luată de Iisus cu apostolii săi, de aceea în multe țări din Europa, narcisa simboliza renașterea și învierea și sunt flori pascale cu simbolistică religioasă nelipsite din casele și curțile oamenilor în perioada de Paște.