de Călin Popa şi Alexandru Brădescu
Planta de amăreală excită secreţiile şi în special pe cea bronşică. Întreaga plantă are importanţă terapeutică în medicina umană.
Acţionează în terapiile privind pneumonia
Amăreala are rol expectorant, sudorific, emolient, diuretic, antigripal. Date fiind toate aceste proprietăți, este folosită împotriva unui mare număr de afecțiuni, între care pe primul loc se situează cele respiratorii. Amăreala are o puternică acţiune tonifiantă, determinând o mai bună funcţionare a aparatului respirator. Amăreala este recunoscută ca un agent activ în afecţiunile pulmonare, provocând o secreţie bronşică masivă, care este, totodată, fluidifiantă şi expectorantă. În aceste condiții, planta este utilizată frecvent în terapiile privind pneumonia, tuberculoza pulmonară, tusea convulsivă. Pentru atenua- rea acceselor de tuse convulsivă, se face un decoct de amăreală, preparat astfel: peste două linguriţe cu pulbere de plantă se toarnă 200 ml apă. Se fierbe două minute, se ia de pe foc şi se lasă vasul acoperit 15 minute. Se strecoară. Se ia la nevoie, câte o linguriţă.
Indicată în anorexie
Amăreala acționează ca un agent care reface echilibrul digestiv, întrucât stimulează secrețiile gastrice. Vinul cu amăreală se recomandă pentru uşurarea digestiei, în caz de probleme hepatice şi dischinezie biliară. Se poate prepara şi acasă, din cinci linguri cu plantă uscată şi mărunţită puse într-un litru de vin alb. Se mai adaugă o lingură cu pelin, una cu scorţişoară şi se lasă la macerat 12 zile. Apoi se filtrează şi se bea câte un păhărel, înainte de fiecare masă. De asemenea, prin faptul că are efect benefic asupra tractului digestiv, amăreala este indicată și în cazuri de anorexie. Totodată, planta este renumită pentru tratarea unor afecțiuni ale sistemului nervos, precum și împotriva unor suferințe care au la bază inflamațiile, cum sunt reumatismul sau astmul. Utilizarea preparatelor pe bază de amăreală se face întotdeauna la recomandarea unui specialist.